Da, recunosc, am emoţii

E pentru prima dată când Alecul meu de înspre 10 ani se duce în tabără. La una de schi, la Bran. Şi, mai evident decât jocul enervant al României la Campionatul Mondial de Handbal, intru abrupt în clişeul părintelui niţeluş îngrijorat, niţeluş emoţionat, niţeluş mândru, masiv plin de dor…

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

0 thoughts on “Da, recunosc, am emoţii”

  1. Stai pina iti bate la usa cu o chinezoaica adusa din tabara de ski: „Tati, o iubesc.”
    Daca nu data asta, data viitoare.
    Iti tin pumnii, dragule.

  2. Al meu nepot e la Predeal; dar la el a devenit deja ritual (e deja la al cincilea an) – iarna ski, vara speologie, cercetasi…

    Si, da, o sa cunoasca fete…Nepotu-meu ma intreaba „cat de departe e sectorul 1 de sectorul 6?(in Bucuresti) Daca-s apropiate, poate vine in vizita, ca are o draguta (cunoscuta in taberele astea) prin sectorul 6…sunt dulcici foc!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)