22.09.2008

Am anumite perioade ale vieţii mele când am de făcut lucruri mult mai importante decât să îmi umflu muşchiul virgonţ de blogger. Pentru că aşa e în vie. Şi deci câteva zile sunt out of the picture. Cum mi s-a întâmplat zilele trecute. Când programul şi preocupările mele au fost mai pline decât stacana de scotch de pe dealul Cotrocenilor. Aşa că am tras blogul pe linia 2, cum ar veni.

Numai că, şi aici intervine explicaţiunea a ce am intromisionat în titlu, surprinzător de multă lume m-a sunat să mă întrebe dacă sunt bine, dacă sunt OK cu viaţa mea. Am răspuns extrem de politicos, cum mă ştiţi, sigur că da, sunt OK, dar de ce întrebi. Răspunsul, cu variaţii foarte mici în invariabilitatea lui: pentru că nu ai mai scris pe blog…

E oarecum enervant să păţesc de astea. Pentru că blogul, cât ar fi el de minunat de mişto să mă dau pe el, e doar o mică parte din ceea ce execut io în viaţa asta. Dar no, dacă am intrat în blogohoră, o joc aşa cum cântă formaţia…