09.09.2008
Nu am mai fost de 5 ani pe Ghencea. Pentru că am o repulsie teribilă faţă de Becali. Deşi sunt stelist de când mă ştiu. Dilema care mă săgetează vine din străvezia aprehensiune a faptului că o infimă parte din bănuţul meu micuţ pe care îl dau pe bilet la meci intră în buzunarul oierului. Şi lucrul ăsta mă gată şi mă termină…
O scurtă aducere aminte de ce am devenit stelist. Pentru că în copilăriile mele aveam doi prieteni-fraţi foarte buni. Dan şi Marcel. Care erau dinamovişti. Şi, firesc şi normal, io m-am făcut stelist. Aşa că de fiecare dată când pierdea Dinamo io îmi luam câteva palme după ceafă de la cei doi. Când pierdea Steaua le dădeam şi io vreo două. Sau, mă rog, încercam. Că ei erau doi şi erau mai mari ca mine.
O scurtă aducere aminte de ce am rămas stelist. Pentru că senzaţia pe care copilul de aproape 12 ani a simţit-o în momentul 86 o mai simt şi acuma…
0 thoughts on “Dilema stelistului care sunt…”
Same here. Diferenta e ca aveam varsta ca sa merg la aeroport (pe jos) impreuna cu alti nebuni (vreo 10 mii) sa-i asteptam la avion. Pe urma am sarbatorit 3 zile (inclusiv la job) La stadion nu mai merg demult. Habar n-are ciobanul ala ca NU e echipa lui, e A NOASTRA.
Of, cati nu suntem in situatia asta? Sunt stelista de cand ma stiu…de fapt cred ca dinainte sa ma stiu, ca e genetic in familia mea.
Si am asa un regret cand vad toata mizeria care se intampla…
ceea ce ma unge pe suflet este ca Becali este ceva mai in varsta ca mine si e foarte probabil ca voi apuca ziua in care echipa mea nu va mai fi a lui.
John, probabil ca intre timp, in perioada aia „post jiji” o sa fie un nepotel mostenitor al „imperiului” (inclusiv STEAUA) si s-ar putea sa ajungem la situatia paradoxala in care o sa il regretam pe Becali :) Iti dai seama ce cosmar?