Piticii mei senzaţionali…

Am doi pitici. Absolut senzaţionali. Şi cumnata Ana crede la fel. De aia a şi scris cele ce urmează…

În fiecare seara înainte de culcare, nepoţeii mei Mara şi Alex îşi aleg cîte o carte. Pe care o citeşte cine se nimereşte: Sore, cumnatu’, io, Buni Carmen sau Buni Buni…

Aseară m-am nimerit io. Mara mi-a pus în mîini „Lampa lui Alladin”, iar Alex mi-a arătat o carte nouă şi mare. După care s-a gîndit el şi mi-a spus :

– Ana, ştii ceva, mie nu-mi mai citi că e mult. Citeşte-i numai lui Mara.
Pînă Mara şi-a căutat cartea, Alex mi-a arătat povestea cu Sălăţica.
– Sălăţica? Eu uimită…
– Da, ştii povestea!
– Nu, nu o ştiu!
– Ei bine, lasă că îţi citesc eu ţie. Vrei?
– Vreau!
Şi uite aşa am avut parte de o poveste! Şi încă ce frumos citită :)
După ce a terminat Alex de citit, Mara a luat cartea cu Alladin. Şi a început… să-mi citească! Cu prescurtări. Şi şoptit. Cuvintele cheie erau legate de imaginile din carte: băieţii (Alladin care se juca cu copiii cînd era mic), magicianul, lampa, Alladin, printul… Şi gata povestea!

– Veau ceai.
– Nu avem ceai, durează pînă-l fac. Nu vrei lapte?
– Veau apă-n bibiion.
– Apăăă? Nu vrei lapte?
– Nu, veau apăăă!
Şi apă-n bibiion i-am dat.

0 comentarii la “Piticii mei senzaţionali…

  1. Gabriela Savitsky Răspunde

    Dacă tot ai trecut la poveşti, am şi eu una, ba chiar două. Şi mai urmează… La poveşti chinezeşti nu mă pricep dar sunt cu totul şi cu totul evanescente… Am citit în copilărie; credc că un Chinez -sadea (hi hi) ştie mai bine…

  2. darius f Răspunde

    Foarte misto, mai ales finalul. :)

  3. Vania Răspunde

    Cu poveştile astea este epidemie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sau comentează direct cu contul tău de Facebook: