White Oleander – un film greu şi ciudat

White Oleander (2002)

Un film care cade greu. Un film ciudat. Un film în care eu am redescoperit-o pe excepţionala Alison Lohman, pe care am mai văzut-o doar în The Big White cu Robin Williams şi chiar mi-a plăcut. Cu White Oleander, însă, Alison îşi dă adevărata aramă pe faţă şi ne arată că e o super actriţă. Mama sa în film, Michele Pfeiffer, face un rol excepţional de cutră rece şi egocentristă care o ţine odrasla sub un papuc psihologic de toată cacaoa. Renee Zellweger apare şi ea în rolul unei distruse, care se şi sinucide, de altfel, şi joacă remarcabil (ce bine i se potrivesc rolurile de gâscuţă…). De remarcat şi jocul lui Robin Wright Penn (o fostă fufă devenită o religioasă foster mum) cu o siluetă la aproape 40 de ani de îţi pică faţă.

Un film adevărat, ce să mai povestim. Deşi nu m-aş mai uita încă odată la el. Pentru că mi-ar cam sta în gât.

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

0 thoughts on “White Oleander – un film greu şi ciudat”

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

3400 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)