Cum e omul, așa, în felul lui… Și când zic omul mă refer, cu voia dumneavoastră, și la mine :)) Căci uite acum, când Silva m-a provocat să îmi aduc aminte de berile pe care le-am băut în tinerețea mea în ceea ce este și va rămâne orașul sufletului meu, Baia Mare (indiferent câți 15 ani de București am crestați pe patalamaua vieții și indiferent pe unde o să mă poarte drumurile…), mă apucă o nostalgie și mă năpădesc niște amintiri de mi se încălzește sufletul :) Da, știu, nu prea mi se șade mutra asta 2.0 melancolică, dar îmi permiteți și mie, măcar din când în când, să dau un pic jos ”armura” și să mai dezvălui ce am prin sertarele acelea tainice ale existenței mele…
În Baia Mare, lângă Turnul lui Ștefan, exista pe vremuri cofetăria Piticul. Acum nu mai știu ce este acolo, tot ceva local, dar parcă întreaga zonă și-a pierdut savoarea aia cu care eram eu obișnuit. Și unde mergeam cu băieții, după un meci de fotbal pe terenul Voința (pe Crișan, în spatele fostei ITA), să bem o bere și să continuăm ”partida” cu tachinări și râsetele de rigoare :) Scriind aceste lucruri îmi dau seama că am ținut legătura cu foarte mulți din gașca de atunci. Și am un feeling că berea are un rol mare în această realizare :))
Rockoteca de la subsolul Casei de Cultură. Oh, Doamne, ce tinereți zbuciumate, dar extraordinar de frumoase, am petrecut acolo… Câte prietenii am legat în acea perioadă, câte vise și câte planuri ne-am făcut la o bere… Ce schimburi de albume (pe casete și viniluri, că așa era atunci) făceam și ce cântări ascultam… Iar în serile de vară mergeam pe malul Săsarului, sub sălcii, unde, cu o chitară și cu o bere, stăteam la cântat și pa povestit toată noaptea…
Dealurile din jurul Băii Mari. Ce frumusețe, ce amintiri… Tolvai, Stânca virgină, Creasta Cocoșului, Izvoare, Poiana lui Dumitru, zona barajului Firiza, toate acestea și multe altele îmi răsar în minte când mă gândesc cum le-am bătut cu prietenii și ce bine ne simțeam împreună. Bine, e drept că mai exista și partea aia nasolă când, la un moment dat (invariabil când îți era lumea mai dragă :D), se auzea teribila întrebare ”măh, nu mai avem bere, sau care-i treaba?” :)) Iar negocierile purtate pe tema ”cine se duce să mai cumpere?” erau spuma și piperul (pentru unii, firește).
Dealul Florilor este un loc aparte. Pentru că în zonă se află și stadionul unde am văzut FC Baia Mare jucând cu niște echipe mari, dar și hanul unde, of, am bifat multe petreceri, poate mai multe decât era cazul :)) Acum îmi pare că s-a cam stricat zona, pentru că au răsărit mult prea multe vile și vilișoare pe centimetru pătrat de hartă, dar atunci noi și berile noastre ne simțeam impecabil în zonă :)
Nu aș putea uita de Sărbătoarea Castanelor. Care (dar poate așa mi se pare mie acum…) pe vremuri avea un spirit aparte, lumea participa cu mândrie la această sărbătoare, nu era ceva gen hai să o bifăm și pe asta și hărmălaia care nu îmi place deloc de acum. Dar, cum ziceam, poate că au trecut anii peste mine și m-au luat la pilă, cum se zice :)
Acum, la cei 37 de ani pe care îi posed cu deosebită mândrie pentru ceea ce sunt :), îmi aduc aminte zâmbind cât de mult doream atunci să plec din Baia Mare să văd lumea, să experimentez și altceva, să evadez un pic. Și le-am făcut, pe rând, pe toate. Dar mereu și mereu mă reîntorc, cu gândul și cu inima, la Baia Mare, orașul care va rămâne pentru totdeauna capitala sufletului meu… :)
14 thoughts on “Berea capitalei sufletului meu…”
Ce articole despre bere mai ieseau pe vremea aia, daca ai fi avut blogul de bere…pe la 20 de ani :))
@somnulescu
Mah, nu prea cred, ca eram ocupat cu altceva, nu as fi avut timp de blog, daca intelegi ce vreau sa zic… :))
sincer sa-ti spun, cam in aceleasi locuri bea bere si actualul tineret baimarean. :D
@robbie
Nu creeeeed… Asa de putine s-au schimbat? :)) Ma rog, acuma berea este mai multa si mai buna :D
Probabil că fiecare om este legat afectiv de oraşul din care provine. În cazul tău, Baia Mare. Din care am adunat câteva poveşti, plus fotografii, ca să-mi fac imaginea unui oraş frumos. Ceea ce este mai trist e că acest post, pe care-l apreciez enorm, nu apare din suflet, ci pe baza unei campanii la Silva. Pentru că puteai să scrii de el. Pentru că nu ai făcut-o decât când te-a provocat Silva.
Te apreciez, şi ştii asta, dar greşeşti enorm. De ce nu ai făcut o categorie legată de Baia Mare în care să ne povesteşti de diverse lucruri, zone, aşezăminte de băut, ÎNAINTE de Silva? Povestind ce ai povestit mai sus, m-ai făcut să vreau să văd Baia Mare măcar o dată în viaţă, aşa cum vreau să văd şi Oradea, prin prisma Celorlalte Cuvinte. De ce ACUM, şi nu ÎNAINTE, e o mirare de-a mea…
PS – De-acum, Silva devine berea oficială a blogărilor, sau rămâne Staropramen?
:)
Ştiu, sunt hater. Şi multe altele. Şi încă pun suflet, ceea ce este de scuipat.
@BogDan
Ai si nu ai dreptate. Ai dreptate cand imi reprosezi ca scriu aceste lucruri la provocarea Silva. Dar nu ai dreptate cand imi spui ca in alt context nu am zis-o :) Cred ca ma stie lumea (care ma stie, fireste) ca pe un cal breaz cand vine vorba despre Baia Mare.
O sa scriu maine o postare care va raspunde mai mult la ce ma intrebi tu aici. Si la multe alte intrebari rostite si nerostite…
Nu, nu ești hater. Hater inseamna sa ma injuri degeaba, nu sa ma intrebi niste lucruri, asa cum ai facut :)
Din experienţa mea, aş spune că ăsta e un lucru bun :) Hai cu Baia Mare, să vedem şi puţin „altceva”. Te rog :))
Chiar dacă e provocat de Silva, postul ăsta m-a uns pe suflet. Rockoteca, Piatra Virgină, Firiza, Creasta… sînt şi amintirile mele :P (Parcă mi le-ai furat.)
Hai noroc cu o brună!
@Roman
Nu ti le-am furat, bre, ca imi pare ca nu sunt amintirile mele, cum nu sunt nici ale tale. Sunt ale noastre si ale orasului :)
Doamne si ce pizza se facea la Piticu’ de mirosea in tot parculetu ala din fara scolii!!! Eram doar de-o schioapa, dar salivez si acum la amintirile astea. :)) Fii pe faza ca mi-ai inspirat un articol ;)
@cristina
Baga mare, sunt chiar curios ce o sa iasa :D
http://o-cristina.blogspot.com/2012/03/numai-din-cauza-lui-chinezu.html Asa cum ti-am promis.
Pingback: Campaniile saptamanii 5-12 martie din blogosfera romaneasca | refresh.ro
Pingback: Cu ce îi ajută pe cei de la Fratelii un blog? | Chinezu