29 de cărți în 3 luni. Acesta a fost bilanțul meu pe final de 2023. Citite și, câteva, ascultate.

Puțin sub media mea lunară din anii trecuți. Dar asta se datorează (nu este cauzată, da?!) de faptul că mult din timpul de citit se duce în studiul pentru programul MBA de la City College University of York Europe Campus. Că am început anul 2. Și, din ce simt intens până acum, o să fie și mai greu decât în primul an. Deci posibil să scadă în continuare media mea lunară de cărți. Dar la cât de mult mă ajută MBAul în ce facem la Kooperativa 2.0 (și nu numai…) merită clar să plătesc acest cost. Fără pic de îndoială.

Revenind la top. Am văzut că cititorii mei au apreciat corespunzător faptul că nu am mai lăsat șaormica aia inițială. Cu cărți de ficțiune amestecate în top cu cărți tehnice. Așa era inițial. Și era ciudat, recunosc. Pentru că, practic, comparam mere cu pere. Dar în capul meu făcea sens atunci, cum ar zice patagonezul ajuns din greșeală în Poplaca. Pentru că – dăăăăăăh! – io eram beneficiarul lecturilor. Indiferent de ce tip de carte era.

Dar apoi am făcut trecerea strategică mentală de la ouputs la outcomes (tot de la MBA mi se trage). Pe scurt, am făcut așa: am încetat să mă gândesc la ce fac io (output = citesc 30 de cărți pe trimestru) la ce primesc cititorii mei (outcome = cu ce îi ajută pe ei faptul că io citesc cărțile astea; o să avem o altă discuție pe tema asta).

Că până la urmă de aia fac topurile astea trimestriale. Să îi ajut pe cei care îmi fac onoarea să mă citească din când în când. De aceea am schimbat. Și am făcut, de fapt, două topuri. Unul de cărți beletristice și altul de cărți nebeletristice. Fiecare cu câte 5 cărți clasificate, cum ar veni. Adică 10 în total. Cumulat.

Și introduc în premieră o… premieră: fiecare carte o să fie însoțită nu doar de o descriere sau ceva ce îmi trece mie prin cap despre ea, ci de o concluzie mare, dar deloc mică legată de principalul lucru cu care am rămas eu din cartea cu pricina. Cel mai important lucru pe care l-am învățat citind-o. Pe logica (la care am ajuns cam târzior, recunosc spășit…) că, dacă m-a ajutat pe mine, posibil să ajute și pe alții.

Acestea fiind zise (mă rog, scrise) să purcedem la drum cu cuvenitul top… dublu.

Top 5 cărți de belestristică

Locul 1. Thomas Glavinic – Complexul lui Jonas
S-a cerut citită cartea asta. Pe care am primit-o cadou de la cineva pe care nici măcar nu îl cunosc. Dar care a simțit că o să îmi placă. Așa mi-a zis intermediarul care mi-a adus cartea. Iar faptul că este cocoțată pe locul 1 în top spune clar despre cât de tare mi-a plăcut.
Cu ce am rămas din carte: în fuga noastră de singurătate reușim cumva să ne însigurăm și mai tare. Pentru că fugim atât de tare de acel ceva care ne înspăimântă încât nu reușim să îi vedem cu adevărat pe cei pe lângă care trecem în viteză. Și care, de cele mai multe ori, chiar ar fi dispuși să își împartă singurătatea lor cu a noastră…

Locul 2. Joan Didion – Anul gândirii magice
Carte pe care o citești cu un mare ghem în stomac. Despre cum a reușit să treacă (dar nu până la capăt…) o soție peste moartea bruscă a soțului. După ce au fost împreună vreo 40 de ani…
Cu ce am rămas din carte: viața este frumoasă, dar merită trăită…

Locul 3. Dragoș C. Costache – În tăcerea nopții
Un policier. Cu acțiunea care se desfășoară în perioada interbelică din România. Autorul reconstituie foarte bine atmosfera. Și o condimentează cu implicații politice și progresiste, ca să le zic așa (trimiteri la lumea căreia îi zicem acum LGTBQ+).
Cu ce am rămas din carte: cât de greu trebuie să fi fost pentru o lesbiană să lucreze ca polițistă în Bucureștiul interbelic…

Locul 4. ZÜLFÜ LIVANELI – Serenada pentru Nadia
Despre o tragedie din cel de-al doilea război mondial: un vapor cu sute de refugiați evrei din România scufundat din greșeală de un submarin rusesc în apele de lângă Istanbul. După ce turcii au refuzat să lase nava să acosteze. De frica nemților. Iar englezii nu au vrut să îi primească în Palestina (că ei erau atunci șefi acolo). De frica arabilor. Ce porcărie sinistră…
Cu ce am rămas din carte: când istoria mare își pune laba pe grumazul unor națiuni se sufocă și națiunile mari.

Locul 5. Ana-Maria Negrilă – Cronica Barbară
Dacă vrei să simți atmosfera medievală din Istanbul și Veneția (cu puțintică incursiune și prin spațiul românesc), apoi asta-i cartea de care ai nevoie. E foarte bine scrisă. Și reproduce foarte bine vremurile.
Cu ce am rămas din carte: 1. iar mi s-a făcut dor de Istanbul… 2. trăim cele mai bune vremuri pe care le puteam trăi (deși unii nu reușesc să înțeleagă asta).

Celelalte cărți de beletristică citite sunt după cum urmează. Fără să fie puse într-un top anume. Deși posibil să fi fost influențat de ceea ce aș putea numi the ghost in the mașina creierilor capului meu…

Richard Osman – Ultimul diavol care trebuie să moară
Polițistă. Foarte simpatică. E despre un grup de bătrânei care, neavând ce face, se ocupă cu dezlegarea unor crime. Face parte dintr-o serie.
Cu ce am rămas din carte: pensia nu e musai să însemne că stai să aștepți să mori, ci urmarea unor pasiuni și/sau descoperirea unora.

Michel Houellebecq – Anihilare
A treia carte pe care o citesc de acest autor. Primele două nu mi-au plăcut. Dar asta-i diferită. Nu atât de (pseudo) profundă ca celelalte. Este despre culisele puterii într-o Franță (semi)utopică.
Cu ce am rămas din carte: ăia mari la care ne uităm cu admirație uneori sunt la fel de mici când îi privești de aproape.

Brunno Livadaru – Profetul tenebrelor
O surpriză plăcută această carte. Pe care am citit-o pentru că m-am întâlnit cu autorul la Bookfest. Un roman despre… râme. Dar, de fapt, este o odă închinată noțiunii de sistem de referință. Bună carte. De aia de te pune pe gânduri.
Cu ce am rămas din carte: ce-i zeu pentru râme, este un biet șarpe de grădină pentru oameni.

Dănuț Ungureanu – Trei într-o rablă
Musiu autorul este una din feblețile mele. Căci scrie cu un umor teribil. Și asta îmi place la modul corespunzător. În această carte este despre periplul unora la începutul anilor 90. Prin Bulgaria și prin România. Și atmosfera acelor ani este reprodusă excelent. Și cu un umor care te faci să râzi întru-una.
Cu ce am rămas din carte: mi-am adus aminte că, totuși, România a evoluat imens în acești 30 de ani trecuți de la Revoluție. Doar că am pățit faza clasică: atunci când cada ți se încălzește treptat și încet nu simți când ajungi să fierbi…

Dănuț Ungureanu, Marian Truță – Gladius
Un roman polițist care se săvârșește în Roma antică. Scris bine. Și reproducând foarte atent atmosfera (locurile, obiceiurile, îmbrăcămintea etc.) epocii.
Cu ce am rămas din carte: interese rezolvate cu tăișu-n jugulară au fost mereu și o să fie întotdeauna. Miza în viață este de care parte a jugularei să ajungi…

Laurențiu-Ciprian Tudor – Memorie de Alifant
Mi-este atât de drag Nicu Alifantis… De aceea ascult tot ce scoate. Și citesc tot ce prind. Scris de el. Sau despre el. Aceasta carte este o serie de interviuri cu Nicu. Despre viața lui. Și, deși știam multe despre el, am descoperit chestiuni pe care nu le aflasem. Și care mi l-au făcut și mai drag…
Cu ce am rămas din carte: în viață ai nevoie de mare noroc atunci când ai talent ca să poți să muncești de îți sari capacele ca să ai norocul talentului.

Robert Șerban – Cinema la mine-acasă
Carte de poezie. Cu care n-am nuș ce treabă. Pur și simplu nu reușesc să mă cuplez eu liric. Sau cum să îi zic. Dar mai bag din când în când câte o fisă. Ca să mă forțez. Poate, poate să înțeleg și eu de ce nu înțelg. Sau ceva.
Cu ce am rămas din carte: mă declar înfânt…

Anda Docea – Muzeul convorbirilor întrerupte
Idem ce am zis mai sus, cum ar veni.
Cu ce am rămas din carte: idem.

Charles BUKOWSKI – Dragostea e un câine venit din iad – 61 de poeme erotice
Cu ce am rămas din carte: că omul chiar a fost diliu complet. Bine, nu că aș fi avut nevoie de o dovadă lirică, știi cum zic…

Top 5 cărți de non-belestristică

Locul 1. Dan Ariely – Misbelief
Foarte bună demonstrație despre cum ajung unii oameni pe care i-ai crezut chiar întregi la cap să creadă în te miri ce conspirații. Autorul duce argumente psihologice, ca să le zic așa. Și arată ce se întâmplă în mintea acestor oameni. Și cât de mare este pericolul ca și tu să ajungi așa. De cele mai multe ori fără să realizezi ce ți se întâmplă.
Cu ce am rămas din carte: frica de ce ni se întâmplă în viață este devastatoare pentru ce ni se întâmplă…

Locul 2. Chris Voss – Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It
Cred că-i cea mai bună carte despre negociere pe care poți să pui mâna (sau, mă rog, urechea). Omul a fost ani de zile negociatorul șef al FBI. Și a avut cazuri gestionare mizerabil. Dar și cazuri miraculoase. Și a învățat din toate. Și le-a adus în zona de business. O recomand cu maximă seriozitate.
Cu ce am rămas din carte: Mirroring este o tehnică teribil de eficientă. Adică să repeți ce a zis cel din fața ta. Sub formă de întrebare. Și cu un timbu al vocii grav. Ravagii face în cele mai multe cazuri…

Locul 3. Martin E. P. Seligman – Learned Optimism
Optimismul se învață cam la fel cum se învață pesimismul. Sigur că fiecare avem un anume tip de personalitate. Și că unora ne este foarte greu să învățăm să fim optimiști. Pentru că am fost învățați de cei din jurul nostru că pesimismul este mai de ajutor. Doar că uneori acest pesimism devine neputință. Care este devastatoare. Și din care, zice autorul, se poate ieși doar reînvățând optimismul.
Cu ce am rămas din carte: pesimismul ți-l predau ceilalți, optimismul ți-l predai singur.

Locul 4. Donald Miller – Creează un storybrand
Musai de citit dacă ai legătură cu gestionarea unui brand. Fie că este personsal sau comercial (nu că ăla personal nu ar fi comercial, oricum o mermelim…). E mai mult decât o carte. Este un sistem de gândire despre ce înseamnă un brand bine construit și bine vândut (că degeaba l-ai construit senzațional dacă nu știe nimeni despre el).
Cu ce am rămas din carte: brandul este despre ce înțeleg ceilalți că este nu despre ce vrei tu să transmiți că este.

Locul 5. Stephen Fry – Troia
Ador seria aceasta a lui Fry. Pe lângă faptul că-s oricum captivat de mitologie și de istoria antică, mai vine și acest super-simpatic dilimandros și interpretează așa cum simte el toată tărășenia. Și o face de-a dreptul savuros.
Cu ce am rămas din carte: mitul și istoria sunt ca berea și rucola, una îți place fără dovezi, la cealaltă ai nevoie de dovezi să îți placă.

Celelalte cărți non-beletristice citite.

Barry Strauss – Războiul Troian
Mi-a plăcut cum autorul ia la pilă Odiseea și o interpretează prin niște lentile (pardon my French) foarte critice. Spre exemplu, faptul că celebrul război a durat 10 ani. Strauss zice că, de fapt, totul pleacă de la o expresie străveche. Gen ”s-a dus ăsta să ia bere și o să vină după 10 ani!”. Și că ar fi fost imposibil din punct de vedere logistic să stea aheii 10 ani în fața Troiei.
Cu ce am rămas din carte: să respectăm miturile și prin punerea lor la îndoială argumentată, cum ar veni.

Ken Jennings – The Serving Leader: Five Powerful Actions to Transform Your Team, Business, and Community (audiobook)
De la MBA mi se trage. De la cursul de leadership. Că am de scris lucrarea. Și am decis după ce am citit această carte să îmi aleg fix subiectul cărții: servant leadership. Despre leaderii care se pun în slujba angajaților. Nu invers. Foarte bună teoria. Argumentată.
Cu ce am rămas din carte: serve first, lead later. Contraintuitiv cumva. Dar cu extrem de multă logică odată ce ajungi să studiezi chestiunea.

James Poskett – Orizonturi. Originile globale ale științei moderne
O carte necesară. Care pune lămpașul (pardon my French) pe contribuția unor oameni de știință din afara spațiului occidental, ca să îi zic așa. Am aflat de multe nume care au avut o contribuție imensă la dezvolatarea științei. Și despre care habar nu avusesem până atunci…
Cu ce am rămas din carte: istoria este scrisă de învingători, iar în domeniul științei occidentul este în pole position. Deocamdată…

Răzvan Rughiniș – Societatea digitală. Stăpâni, cetățeni sau sclavi?
Tare îmi place când văd români care scriu pe teme care nu-s chiar pe ordinea de zi a societății în ansamblu, ca să îi zic așa. Dar care sunt teribil de necesare. Pentru noi cei care suntem truditori pe plantanția digitală. Ca să o zic mai poetic (dăi-i pace…). O carte utilă, deci. Pentru cei care vor să înțeleagă mai multe despre cum barosul digital ne-a lovit în moalele feng shuiului.
Cu ce am rămas din carte: datele au devenit o formă de capital, din care câștigă mulți folosindu-se de guvernanța algoritmică.

Ovidiu Pecican – Românii: stigmat etnic, patrii imaginare. O căutare istorică
Poporul român se trage din niște deținuți. Cam asta-i teza cărții. Pe care autorul s-a pus să o cerceteze. Să vadă de unde până unde a venit această teorie. Care dă o zmetie scatolcească poporul mioritic. Drumul pe care Pecican îl parcurge (și cititorul odată cu el) este fascinant. Mă rog, dacă ești pasionat de istorie.
Cu ce am rămas din carte: ce frumos să îți dedici ani din viață să cercetezi o temă care nu îți place, doar de dragul corectitudinii istorice (sau cum să îi zic)…

Jocko Willink – Leadership Strategy and Tactics: Field Manual (audiobook)
Am ascultat cartea în siajul studiului pentru MBA. Interesante paralelismele dintre război și business. Dintre lider și general. Dintre decident și executant. Nu m-a convins până la capăt, însă. Pentru că nu orice din business poate fi tratat în termeni de luptă. Dar niște recomandări utile tot găsești.
Cu ce am rămas din carte: războiul îl câștigă soldați care au generali care se gândem mereu la soldații lor.

Daryl Weber – Brand Seduction: How Neuroscience Can Help Marketers Build Memorable Brands (audiobook)
A fost râsu-plânsu cu cartea asta. În sensul că, eu lucrând în marketing, am înțeles cât de multe tehnici de astea la limita eticului se foloseses. Și cât de puțin discutăm dacă ar fi ok sau nu să se folosească. Trucurile pe care le recomandă autorul funcționează. Dar merită să le folosim pe termen lung? Asta-mi pare că este întrebarea necesară.
Cu ce am rămas din carte: oamenii cred că au control asupra a ceea ce îi lovește din spre marketing, dar se înșeală teribil.

Ken Blanchard – Servant Leadership in Action: How You Can Achieve Great Relationships and Results (audiobook)
Am ascultat cartea ca să îmi confirm dacă și ce am înțeles despre teoria sevant leadership. Este o colecție de misi eseuri din partea unor mari oameni din consultanță și din business. Care aduc argumente că servant leader este de departe cel mai bun conducător în vremurile moderne.
Cu ce am rămas din carte: serve first, lead later (cum zicea mai sus).

Lars Brownworth – Lupii mărilor. O scurtă istorie a vikingilor
O recapitulare interesantă, ca să-i zic așa, a momentelor principale din istoria acestui neam, ca să îi zic așa, teribil de interesant. Bine, depinde din ce punct de vedere de uiți, știi cum zic…
Cu ce am rămas din carte: erau dați dracului vikingii ăștia, ne-au influențat istoria mult mai mult decât știm…

Judith C. Hochman – The Writing Revolution: A Guide to Advancing Thinking Through Writing in All Subjects and Grades
Am fost curios să aflu depre un sistem implementat cu succes în multe școli din SUA. Și care i-a ajutat pe elevi și pe studenți să înțeleagă nu doar CUM să scrie și și DE CE să o facă. Interesantă abordare…
Cu ce am rămas din carte: a scrie bine are nevoie de mult antrenament, dar care pleacă de la o anumită știință de a face antrenamentul.

Notă: linkuri de afiliere