L-am ajutat de trei ori. Și i-am cerut o dată să mă ajute. Nu a făcut-o.

Am dat din umeri și am zis ”aia e”. Dar am stat și am cujetat un pic.

După cum urmează:

Cujetarea 1

– Când ajutăm pe cineva, asta cumva credem că vine implicit la pachet cu faptul că așteptăm un ajutor în contrapartidă de la persoana respectivă?

Io cred că: nu ne ajută să facem asta.

Am învățat un lucru fundamental care să mă ajute muuult în viață: să nu avem așteptări de la omeni, doar estimări. Așteptările ne implică emoțional și ne-o furăm constant din partea celorlați. Estimările apelează la rațional, la excel, și le putem gestiona mai ușor, din toate punctele de vedere.

Apropo, pregătesc un workshop (online și fizic) pe tema așteptări versus estimări în raport cu ceilalți, zi-mi pe cristi@strongpoint.ro dacă te interesează.

Cujetarea 2

– Totuși, ce-l împiedică pe celălalt să mă ajute când am și eu nevoie, după ce eu l-am ajutat?

Io cred că: overthinking, asta cred că îi împiedică.

Mă refer la chestii ușurele pe care ar putea să le facă pentru cineva care i-a ajutat. Nu la de alea masive. Doar că eu am observat că cei mai mulți atâta o sucesc și o răsucesc pe toate părțile încât, așa cum se întâmple îndeobște în astfel de cazuri, cu cât o sucesc mai tare cu atât își fac filme negative în cap. Și decid să nu ajute.

Cujetarea 3

– Câți dintre cei pe care îi cunoști și îi consideri de succes au aplicat cutuma asta cu te ajut/mă ajuți? Adică să aibă un fel de înțelegere nescrisă că așa funcționează lucrurile.

Io cred că: foarte mulți din oamenii de succes aplică tehnica asta.

Eu o aplic constant. Și funcționează de minune. Și chiar îmi place. Mi se pare că este, de fapt, singura relație cu ceilalți care are multă logică în creierii capului meu. Atenție: mă refer la ”ceilalți” excluzând familia și prietenii apropiați. Că aici funcționează alte daraveri.

Mai sunt și alte teme de cujetațiune. Dar mă opresc aici. Ca să mă duc să cujet mai adecvat la ele, știi cum zic.

Aia zic.