Aş vrea să înţelegeţi un lucru fundamental: eu, ca blogger, când am avut timp de o zi protecţie oferită de Străjerii Bitdefender eram la muncă, nu la distracţie! :)) Desigur, blogger fiind, la mine munca înseamnă distracţie. Şi invers. Principiu pe care îl aplic mereu, cu o consecvenţă demnă de o cauză mai bună. Dacă ar exista o cauză mai bună, care să mă facă să nu mai cred că am cea mai frumoasă meserie din lume, fireşte :D

Când am primit telefonul în care am fost invitat să fac parte din campania „Inteligență din România”, varianta #SafeBlogging şi am auzit că asta înseamnă munca silnică de a avea lângă mine, toată ziua, doi Străjeri Bitdefender (profesionişti în protecţie şi pază, nu doar numai buni de puşi pe facebook :D), reacţia mea a fost cam aşa: „băejnebun, cât de tare, cum dreaqu să nu mă bag!?„. Căci nu aveţi cum să ziceţi că nu e o idee excelentă.

A asocia protecţia online (ca să îi zic generic) oferită de Bitdefender cu protecţia offline (ca să îi zic generic) oferită de doi Străjeri mi-a plăcut la maximum. Ce a presupus asta, practic? Păi, practic, a însemnat ca eu să îmi fac treaba de blogger, într-o zi normală, în timp ce îmi era asigurată protecţia de Gabi şi de Ciprian. Nu că aş fi ameninţat la modul serios de ceva pericole apocaliptice, fireşte, căci trepăduşii anonimi care îmi raportează cum că o să-mi facă şi o să mă dreagă sunt la capitolul „hai să ne râdem de cercopiteci de sorginte modernă” :D

Faptul că Bitdefender mi-a asigurat Străjerii este şi mai fain, pentru că – şi aici eu rămân surprins de cât de puţină lume ştie asta… – Bitdefender este un 100% brand românesc. Dar unul care rupe masiv piaţa internaţională. Aşa, ca să înţelegeţi despre ce vorbesc eu aici, Bitdefender are 500 de milioane de utilizatori pe planeta asta. Dap, 500 de milioane. Puteţi să uitaţi faza cu „500”, concentraţi-vă doar pe milioane :))

Poate că sunt eu defect sau ceva, dar chiar îmi pică bine să ştiu că un brand românesc are un asemenea succes internaţional. Pentru mine, este o chestiunea nu neapărat de mândrie naţională (deşi, teoretic vorbind, este de mega-mândrie!), cât de confirmare a faptului că nu e totul naşpa în ţara asta a noastră şi că, mai ales, se pot face lucruri. Mari. Masive. Planetare. Pornind din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Iar pentru asta, cu voia dumneavoastră, zic doar atât: Respect, Bitdefender!

Acestea fiind spuse, hai să vă raportez cam cum a fost ziua în care am avut doi stimabili men in black alături de mine.

Dimineaţă Gabi şi Cirprian au venit la birou la mine. Unde am stabilit calendarul zilei şi am fost briefuit despre cum o să decurgă protecţia mea. Treburi serioase, desigur, dar pe care le-am condimentat cu hlizituri şi cu simţire de bine, pentru că cei doi Străjeri sunt chiar nişte băieţi de băieţi :)

Am stat vreo 2 ore la birou, timp în care eu mi-am rezolvat mailuri, alea, alea, ştiţi voi chestiuni bloggericeşti. După care am plecat pe traseu. Repet, nu mi-am făcut un program special pentru această ocazie, ziua s-a derulat ca o zi normală de lucru pentru mine. Doar că nu prea era o zi normală: era ziua în care fiica mea, Patricia mea minunată, împlinea 3 ani :) Aşa că prima oprire a fost să îi cumpăr cadouri.

Am intrat în librăria din Piaţa Romană, de lângă Cinema Studio. Greu m-am abţinut să nu râd când am văzut reacţia doamnelor de acolo, care – cred cu tărie! – când ne-au văzut că intrăm au crezut că a venit Garda peste ele :)) Am întrebat-o pe una din ele, cu toată seriozitatea de care eram în stare, „bună ziua, păpuşi unde aveţi?„. Răspunsul a venit după vreo doua secunde de ezitare (probabil credea că glumesc :D). M-am dus la raionul cu jucării şi am ales câteva cadouri. Pe care Ciprian, vigilent, le-a verificat ca să fie sigur că nu conţin o ameninţare la adresa Măriei Mele, bloggerul :D

În ăst timp, Gabi asigura perimetrul discret, dar la modul profi, integrându-se perfect în mediul înconjurător: s-a apucat să răsfoiască o carte :))

Următoarea oprire a fost la întâlnirea cu băieţii de la Voltaj, care au lansat delacapat.ro (o să vă spun zilele astea cât de faină e ideea). Când am intrat în cafeneaua (şi despre asta o să vă spun) unde avea loc evenimentul, Călin Goia a ridicat sprânceana a mirare când ne-a văzut. După ce i-am explicat care-i faza, a râs şi a acceptat oferta mea de a-i asigura şi lui protecţie pe durata desfăşurării ostilităţilor :D

Am profitat de faptul că şi stimabilul Victor Kapra avea Străjerii lui şi am zis „bre, hai că şi aşa nu ne-am văut de multă vreme la o cafea„, drept pentru care ne-am întâlnit. Scena cu noi doi discutând „business” în restaurant şi însoţiţi de 4 men in black a fost de nu se poate :)) Aş putea să fac nişte scenarii legate de multiplele gânduri pe care le-au avut cei din restaurant, dar io zic să o lăsăm aşa… :))

A urmat cea mai grea parte a zilei, plină de ponteţiale pericole, care au necesitat o pregătire şi o atenţie teribile din partea celor doi străjeri Bitdefender… Pentru că m-am aventurat să intru într-un loc din care cu greu ieşi fără să fie urmări: într-o cofetărie. Ca să iau tortul pentru petrecerea Patriciei :)) După care, cei doi Străjeri m-au adus acasă şi m-au predat familiei, declarând misiunea încheiată.

Cam asta a fost. Eu unul m-am simţit foarte bine. Pentru că a fost o ispravă cu care nu mă întâlnesc prea des. Şi care mi-a confirmat încă o dată faptul că grea meserie am, grea rău… :D

Mulţumesc, Gabi! Mulţumesc, Ciprian! Sunteţi de mare angajament, zău :D Şi, fireşte, mulţumesc Bitdefender că mi-aţi oferit experienţa asta :)