16.11.2007
Motto: Mulţumesc Oanei pentru neintenţionata idee de a-mi oferi idee pentru această postare.
Ca un chinezu ce mă aflu, citesc foarte mult. În ultima vreme din ce în ce mai puţină beletristică, pentru că, deh, specializarea ne omoară. Există, însă, unele cărţi în faţa cărora sufăr înfrângeri teribile. Pentru că, oricât aş încerca, nu le pot termina. Şi să ştiţi că fac eforturi colosale. Dar nu reuşesc să dau paginile alea cum trebuie şi îmi fug literele pe sub fotoliu pe undeva. Nu le pot citi şi gata.
Una dintre cele mai mari înfrângeri literare pentru mine a fost şi „Vineri sau limburile Pacificului” de Michel Tournier. Am luat carte în mână foarte pofticios, după ce savurasem într-un mod foarte culturalo-săţios, „Regele arinilor” şi „Meteorii”. De acelaşi autor, normal. Dar „Vineri…” m-a dezamăgit. De fapt, eu m-am dezamăgit pe mine pentru că îmi reproşam singur de ce nu îmi place cum scrie Tournier la cât respect câştigase omul cu cărţile anterioare.
Pe voi ce cărţi v-au învins? Că sunt sigur că aveţi şi voi urme de astea…
0 thoughts on “Cărţile care ne înving”
Cu toate ca multumirile nu sunt justificate, deoarece postul ii apartine colaboratorului meu de la Supa de caramele, tin sa iti spun ca ma bucur pentru ca ai putut folosi articolul.Astfel stiu ca nu il tin de geaba pe Ciprian :)
Oana:
atunci ii multumesc si lui ciprian :)
Pentru că nu prea obişnuiesc să citesc literatură la mine merge şi o altă tactică: cititul pe fragmente.
Am ajuns ca din cărţi să citesc doar unele bucăţi. De exemplu aşa a păţit o carte despre viaţa cotidiană în comunism sau alta despre o istorie culturală a gesturilor.
Se cheamă şi asta tot o înfrângere sau o fi o victorie?
De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine ăsta e obicei vechi, de când eram în liceu. Am reuşit să intru la facu, trecând peste o probă la filosofie fără să fi citit mai mult de 3 filosofi. În schimb m-am bazat pe compendii şi manuale.
Ca şi cum ai cunoaşte toată literatura universală numai dintr-un dicţionar enciclopedic. Se poate spune că am fentat sistemul sau sistemul m-a fentat pe mine? Încă nu m-am lămurit.
monstru:
interesanta abordare…
pana la urma urmei nici nu cred ca esti foarte deosebit de multi dintre noi
o sa ajungem incet incet ca si cum vedem in filmele americane
ai citit hamlet?
nu, dar am vazut filmul cu mel gibson