Despre licitația 5G, interesul național și diferența dintre națiune și populație

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro.

Cred cu tărie că una din greșelile imense pe care le-am făcut ca nație în ultimii 30 de ani a fost nebunia aia cu ”nu ne vindem țara!”.

Cei de leatul meu sau mai în vârstă, știu despre ce vorbesc. Despre faptul că imediat după Revoluția din 1989, când companiile străine au început să fie interesate de anumite bucăți din industria românească (cu oareșce renume internațional, de altfel), reacția poporului suveran a fost că nu vindem noi la străini, le ținem toate pentru noi.

Ceea ce, firește, a fost o greșeală. Teribilă. Bine, ne dăm seama de asta privind retrospectiv. Vorba aia, după război mulți viteji se arată.

Departe de mine să arăt cu degetul înspre vinovații de atunci (deși unii încă mai fac asta…). Și eu mă simt vinovat pentru că am ratat acea șansă istorică de a mai salva cât se putea salva din industria românească, deși aveam atunci 14 ani. Dar, cumva, sunt solidar cu poporul meu. Din care fac parte. Și pe care, așa cum e el în felul lui, tot îl iubesc.

Dar vreau cu tărie să cred că am învățat ca națiune din greșelile alea mari pe care le-am făcut în relația cu ceilalți. Și când zic ceilalți mă refer în special la țările puternice. Care, oricum o învârtim, ne-au influențat devenirea istorică. Și care ne-o influențează și acum.

Baletul geopolitic și interesul național

Da, știu, întreaga planetă a devenit acum o imensă masă de ruletă geopolitică. În care interesele marilor intră în coflict de multe ori cu interesele mai mici ale țărilor cam cum este și țărișoara noastră. Iar baletul pe care o țară ca România este musai să îl facă este de multe ori operă de artă dipolomatică.

Că aici vreau să ajung. La baletul ăsta. Pe care avem nu doar dreptul să îl facem, dar și obligația. Nu doar pentru că trăim în niște vremuri în care presiunea geopolitică (militară, economică, socială și culturală) nu mai este ca în urmă cu jumătate de secol (ca să nu mergem mai departe în istorie). Ci pentru că suntem la stadiul de popor care a înțeles că poate să își determine singur soarta. Chiar dacă e musai să facă un balet teribil pentru asta.

Zilele trecute discutam cu un amic. Care era teribil de pornit împotriva Tik Tok (cine nu știe ce este, am scris aici). Și nu pentru că aplicația aia sucește mințile copiilor și ale tinerilor de pe toată planeta. Nope. Ci pentru că este o aplicație chinezează. Doar de aia. Amicul meu nu avea nevoie de niciun alt motiv ca să urască această aplicație. Doar pentru că este chinezească. Atât.

I-am spus – direct cum le vorbesc tuturor – că mă întristează teribil limitarea lui. Și că a comite o astfel de generalizare, că tot ce este chinezesc este nașpa, seamănă fix cu ce ne fac anumiți străini nouă când spun că toți românii sunt cerșetori. Nu i-a convenit ce i-am zis. Dar am simțit că l-am pus un pic pe gânduri.

A rumegat el un pic și, pac, a venit cu ceea ce a crezut el că o să fie o lovitură decisivă împotriva teoriei mele: faza cu Huawei și cu tehnologia 5G. Mi-e greu să vă spun câtă dezamăgire am văzut pe fața lui când am dat din mână plictisit și am zis că așa ceva nu mă interesează, că toată povestea mi se pare încă un alt subiect inventat de unii ca să își satisfacă interesele.

Doar că imediat după aia zis ceva cu care, deși inițial nu am realizat, a reușit să mă enerveze într-o asemenea măsură încât am decis, după niște zile de cugetare (căci simt intens în timp ce scriu rândurile astea că o să mi-o fur magistral de la unii…), să scriu acest articol.

Amicul meu a zis așa:

”Dacă americanii zic că Huawei nu e bun, înseamnă că așa este!”

Ia stați un pic, oameni buni, stați un pic! Cum adică, dacă americanii zic ceva, înseamnă că așa este?! Că pe asta nu o înțeleg până la capăt. Cum nu înțeleg orice enunț în care ni se spune că orice altă nație dacă zice ceva e musai să credem. Ce fel de gândire de provincie limitată este asta?!

Nu, oameni buni, nu! Sigur că este nu doar bine, ci chiar indicat, să urmărim ca nație cu mare atenție ce zic toate celelalte nații (în special marile puteri, să nu ne ascundem după deget), dar să luăm ce zic ele doar ca informație pe care să o supunem analizei. Și, după ce facem o analiză temeinică și după ce punem cap la cap toate informațiile, să luăm decizia care este cea mai bună pentru noi ca nație.

Asta ar trebui să facem. Nu să executăm cu deosebit sârg un ordin venit de la alții, mai mari și mai puternici. Să urmărim, să analizăm, să gândim și apoi să luăm cea mai bună decizie. Pentru noi. Pentru România.

Parcă vă și văd pe unii dintre voi: ”cine, măh, să ia decizii de astea înțelepte, clasa noastră politică?!”. Și ați avea dreptate, nu zic nu. Doar că vin și vă întreb: ce variantă avem? Ce altă variantă decât a le cere vremelnicilor noștri conducători să încerce să fie vremelnici lideri de națiune, nu de populație? Ce altă variantă avem decât a ne încredere cu atâta tărie în destinul nostru ca popor încât să încercăm să transferăm această încredere asupra celor care vremelnic ocupă niște funcții?

Eu asta încerc cu acest articol. Să începem să ne gândim că între a-ți asuma destinul ca nație și a încercat să îl împlinești și a refuza că ai o datorie față de această nație este o cale imensă. Cam cât distanța de la nație la populație.

Cazul Huawei și licitația 5G

Hai să discutăm mai aplicat. Pentru că am văzut la Victor (în care am mare încredere în multe chestii; nu în toate, nici el nu este perfect :D) că Ministerul Comunicațiilor se grăbește la modul suspect cu licitația „privind adoptarea unor măsuri referitoare la infrastructuri informatice și de comunicații de interes național și condițiile implementării rețelelor 5G”. Și că proiectul de lege este în asemenea hal, ca să zic așa, făcut încât cam scoate Huawei din cărți.

Și m-am gândit la discuția cu amicul meu. Și m-am gândit la baletul gepolitic pe care România e musai să îl facă în vremurile astea. Dar m-am gândit și la faptul că avem nevoia de tehnolgia 5G ca țară, mare, mare nevoie. Și m-am mai gândit și la faptul că este cel puțin ciudat să ”fentezi” de la o licitație de interes național o companie cum este Huawei, care asigură – ia luați-o p-asta, eu am rămas cu gura căscată când am văzut asta la Victor – peste 6.300 de locuri de muncă (cu un aport la PIB-ul României de 219 milioane de Euro în 2018)!

Asta pe lângă faptul că Huawei deja colaborează cu toți operatorii de pe piața de telecomunicații, iar ei colaborează cu Huawei tocmai pentru că au o tehnologie cu câțiva pași în față de pe linie de 5G. Ceea ce ne poate duce lejer cu cu gândul la faza că, la o adică, s-ar putea să ne dea binișor înapoi lipsa lor de la licitație…

Hai să ne uităm altfel la chestiune: dacă tehnologia 5G este de interes național (și este!) nu cumva interesul ăsta național ne sugerează (ca să nu zic mai rău…) să ne uităm un pic și la ce avem deja în curtea noastră înainte de a lua o decizie și nu doar să ne bazăm pe deja atât de perimatul ”așa ne-au zis ceilalți”?

Dacă este atât de importantă implementarea tehnologiei 5G la noi în țară, asta nu cumva presupune și o dezbatere amplă, cu toți factorii implicați, cu societatea civilă și nu doar să o facem pe repede înainte doar bazându-ne pe atât de perimatul ”așa ne-au zis ceilalți?”

Și, dacă este atât de importantă toată chestiunea, de ce se grăbește atât de tare toată procedură?! Până pe 17 august. Atât. Până atunci zice ministerul că se poate dezbate public pe tema asta. Am văzut dezbateri publice mai lungi pe tema culorii cu care să se vopsească gardul Primăriei din Poplaca, oameni buni! Ce-i cu graba asta neserioasă, serios, acuma?!

Întreb pentru un prieten. Care prieten ar vrea tare mult ca astfel de decizii de interes național să fie luate fix cu obiectivul ăsta suprem în minte: interesul național. Căci național înseamnă noi, toți românii.

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

17 thoughts on “Despre licitația 5G, interesul național și diferența dintre națiune și populație”

  1. Zic si eu, nu dau cu parul …
    Facem parte dintr-o alianta militara al carui lider a zis pas Huawei.
    Ne place sau nu ne place, deocamdata NATO ne garanteaza securitatea.
    Cand intri in hora joci hora nu dansezi vals.

    1. Nu dai cu parul, desigur :)) Dar io tot nu inteleg de ce ar trebui in halul asta sa ne caciulim, chiar nu inteleg. Si nu e ok, deloc. Uita-te la unguri. Si ei membri NATO. Si nu negociaza nimic cu caciula aruncata pe jos. Sau sa nu mai zic de Polonia. Care este respecta tocmai pentru ca are coloana. Aia zic.

  2. Si eu ma intreb de ce trebuie lumea sa ia bani de la Huawei si sa le faca reclama si lobby. cc @buhnici @dancadar @zonait @nwradu
    Ei sunt o companie decenta, ca toate SRL-urile romanesti de pe vremea lu’ Ceausescu, nu au nevoie de lobby.

        1. Sunteți anonimi toți cei care nu vă asumați cum vă cheamă. Și care nici din adresa de email nimeni nu înțelege cine-i panseluța violet sau scobutilul versat. Sunteți anonimi cei care sunteți ca fularul care se crede rangă. Mamăăăă, gata, ce bun titul de articol de blog…

  3. Huawei de fapt are aproximativ 2200 de angajati in Romania (conform estimarilor lor). Dintre acestia, probabil undeva pe la 30% lucreaza in retail, adica vand telefoane si accesorii.
    Pe langa angajatii directi, ei estimeaza ca sustin inca 4000 de locuri de munca in reteaua de parteneri (asta este extrem de subiectiv).

    PS: intotdeauna interesul national a fost reprezentat de respectarea aliantelor, nu de implementarea unei tehnologii de la o firma sau alta.
    Nu poti sa chemi Statele Unite sa te ajute sa faci Politie Aeriana, dar apoi sa spui ca tu de fapt vrei alianta economica cu Partidul Comunist din China.

  4. ar fi onest ca articolul acesta sa fie marcat ca publicitate, altfel nu inteleg cum subit toata lumea a apucat sa aiba griji despre Huawei

    1. Stimate domn (presupun că sunteți domn, că nu îmi dau seama după semnătură…), lumea a apucat sa aiba griji despre modul în care, se pare, statul român vrea să decidă o chestiune foarte importantă pentru noi toți. Huawei aici este actor secundar, ca să zic așa. Cât despre chestiunea cu marcatul ca publicitate, dați-mi voie să decid eu ce fac acilea pe tarlaua mea. Chestiune pe care, de altfel, o să o explicitez mai încolo într-un articol mai amplu. Mulțumesc pentru înțelegere.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)