Dacă sunteți pe felia cu proză fantastică de aia de se lasă cu sânge, apoi aveți treabă cu cartea asta: Varșava de Ana Donțu
Pentru că e lovită corespunzător cu pucul. Cartea, nu Ana, că pe Ana nu o știu.
Io nu-s mare fan de astfel de atitudini livrești, ca să le zic așa. Io nu-s mare fan de astfel de atitudini livrești, ca să le zic așa. Oricum Flavius Ardelean e de vină că mi-a deschis ușa către stilul ăsta (iar apoi Marian Coman mi-a ținut-o deschisă larg…).
Dar, din când în când, tocmai ca să stau curentat cu ceea ce (se pare că) citește tineretul june al patriei mume, mai citesc și așa ceva.
Cred că cel mai mult mi-a plăcut la scriitura Anei că are niște zvâcuri de alea de te fac să recitești fragmentul cu pricina. Cred că cel mai mult nu mi-a plăcut de fazele cu tare mult sânge. Dar io-s din alt film, de aia, nu mă băgați în seamă.
#RaftulLuiChinezu