Sunt mare fan de istoria Imperiului Roman. Mare. Citesc cam tot ce prind pe tema asta. Aşa am ajuns şi la „O istorie întunecată. Împăraţii romani„, de Michael Kerrigan, apărută la Corint, în 2010. Pe care am citit-o ca un fel de aducere aminte, căci este un fel de trecere pe repede înainte prin ceea ce îndeobşte se numeşte „împăraţi” (tehnic, nu au fost chiar toţi aşa), punctându-se lucruri pe care le ştiam deja, fireşte.
Aş fi vrut să vă pot recomanda cu dragă inimă să aveţi cartea asta în bibliotecă, dacă mai aveţi chef din când în când să consultaţi chestiunea cu împăraţii. Dar nu am cum. Sau, mă rog, hai să o fac. Dar doar cu jumătate de tastatură.
Partea bună a cărţii este grafica şi calitatea tiparului. Chiar mi-a plăcut. Curge totul lin când o parcurgi, nu ai surprize, nu ai enervări.
Partea proastă ţine de anumite – hai să le spun aşa diplomatic – scăpări în ceea ce priveşte textul. Vă dau două exemple. După care pun punct, căci nu mai este nimic de spus după aşa ceva.
Am găsit expresia „o legiune decimată în totalitate„. Deci cum? Unu la mână: a decima înseamnă – spus ca de la peluză – să alegi un om din zece şi să îi iei gâtul. Adică doar unul din 10. Doi la mână: sigur că există şi definiţia care echivalează „a decima” cu „a masacra”, dar e doar la modul figurat. Care mod figurat, să am pardon, nu are ce căuta într-o carte despre Imperiul Roman, în care decimarea era o chestie extrem de serioasă şi practică (dacă îmi permiteţi să spun aşa), nu folosită la modul figurat sau nu ştiu ce.
Nu îmi dau seama dacă autorul e de vină pentru forţări de astea sau traducătorul. Aşa că nu arăt cu degetul înspre nici unul dintre ei. Ci înspre carte.
Doar că în exemplul următor, vina este în mod indubitabil împărţită între traducător şi editor. Căci, atunci când vezi în carte că pluralul de la ceartă este „certe”, s-a cam terminat totul şi te apucă o tristeţe maximă.
Păcat. Mare pacăt. Ar fi putut fi o carte adevărată. Doar că nu e.
4 thoughts on “Dezamăgirea numită "O istorie întunecată. Împăraţii romani", de Michael Kerrigan”
Motivele tale sunt certe! Sau certuri :)
Imi place istoria in general, insa eu prefer sa urmaresc documentare , in loc sa citesc… Oricum si traducerile de la TV lasa foarte mult de dorit…
Si pe urmă ne mirăm că tineretul din ziua de azi nu știe să se exprime!
Cartea are menirea nu numai de a te îmbogăți cu informații din diverse domenii sau cu trăirile pe care le evocă în tine o poveste frumos spusă, ci și de a fi un ambasador al limbii în care e scrisă.
Ce să mai zic… Sunt trist. Atât.