Relațiile împlinite acasă și la birou pot părea niște utopii. Dar să știți că există această soluție. Unora o să vi se potrivească. Altora nu. Dar merită încercat.

Cam așa arată realitatea a 1% din populație…

Vocea din audioghid povestește lin (așa cum orice voce, din orice audioghid o face): ”Aceasta este o sculptură realizată de artista Yael Efrati din bolțari de beton, pe un fond albastru, operă menită a simboliza…” și merge explicația înainte.

Doar că se întrerupe brusc. Și în căști auzi parcă o altă voce, care te înfioară doar cu timbrul ei: ”pare că vine spre noi. Apa din spatele zidului de umbre din ciment”. Și te înfiori și mai tare…

Căci a doua voce* pe care o auzi redă interpretarea lucrării din perspectiva unui pacient diagnosticat cu schizofrenie. Și înțelegi că opera de artă la care tu te uiți într-un anumit fel și care îți poate crea maximum un disconfort estetic pe principiul ”nu îmi place”, poate oferi o altă perspectivă unui pacient diagnosticat cu schizofrenie și, în general, oricăreia dintre cunoscuții tăi. Acea operă de artă poate inspira un pericol, o amenințare. Și te înfiori și mai tare…

Ce v-am spus mai sus mi s-a întâmplat. La Muzeul Național de Artă Contemporană a României. În timp ce am vizitat expoziția ”Eva şi Emerick” a artistei Yael Efrati.

Dacă mergeți și voi (ceea ce vă recomand cu maximă căldură), până pe 22 iunie, vă rog să cereți audioghidul special din cadrul campaniei ”Ascultă ce vezi” (chiar așa să cereți), o excelentă campanie de informare cu privire la schizofrenie desfășurată de Janssen, companie farmaceutică a Johnson&Johnson Romania în parteneriat cu Asociația Aripi și Centrul pentru Inovare în Domeniul Medical-Inomedica. Proiectul este derulat în parteneriat cu Comisia de Sănătate Publică din Senatul României – parteneriat în vederea promovării sănătății mintale.

Mergeți la expoziție pentru a parcurge tot traseul, din care eu v-am exemplificat doar o secvență. Ca să intrați un pic (și doar la suprafață) în ceea ce simte un pacient diagnosticat cu schizofrenie.

Sigur, perspectivele asupra artei pot fi diferite. Însă este important de reținut că persoanele afectate de schizofrenie își pot redobândi viața normală, prin urmarea constantă, cu regularitate a tratamentului (medicație și psihoterapie) – aspect care are un rol esențial.

Mesajul central al campaniei este:

Perspectivele diferite ne definesc ca persoane. Însă realitatea este aceeaşi pentru noi toţi. Cu medicaţia potrivită, pacienţii cu schizofrenie pot avea o viaţă normală.

Vă recomand să mergeți să vedeți expoziția așa, cu audioghidul special, pentru că, cel puțin din punctul meu de vedere, este cea mai directă modalitate de până acum în care imensa majoritate dintre voi vă puteți intersecta, ca să-i zic așa, cu un mic fragment, cu o mică privire în lumea unora dintre cei care trăiesc alături de noi, în tăcere și în suferință, de cele mai multe ori…

Mergeți la expoziție, deci. Și recomandați-o și altora. Dacă vă ajută, aveți și un mic filmuleț pe care l-am făcut de acolo, imediat după ce am terminat turul și când eram încă sub impresia vocilor auzite în audioghid.

Despre schizofrenie v-am mai spus aici pe blog, într-un articol amplu. Reiau, pe scurt, ideile principale, care să vă ajute să puneți în context ceea ce vedeți aici.

  • Schizofrenia este o boala cronică care începe lent și care necesită tratament pe întreaga durată a vieţii pacientului.
  • Persoanele afectate de schizofrenie îşi pot redobândi viaţa normală, prin urmarea constantă, cu regularitate, a tratamentului (medicaţie și psihoterapie) – aspect care are un rol esenţial.
  • Ca opţiuni de medicaţie, pacienţii au la dispoziţie medicamentele cu administrare zilnică, pe cale orală, şi alternativele injectabile cu eliberare prelungită.
  • La nivel european, aproximativ 1% din populație suferă de această afecțiune, respectiv 3,7 milioane de pacienți sunt diagnosticați.
  • Schizofrenia apare, cel mai frecvent, între 15-35 de ani și se manifestă mai des în rândul bărbaților decât al populaţiei feminine (raportul este de 1,4/1).

Față de articolul pe care vă recomand din nou să îl citiți, acum vin cu niște cuvenite completări. Care țin mai mult de perspectivele diferite pe care le avem noi față de pacienții diagnosticați cu schizofrenie.

Adică să vă ofer explicația medicală, științifică a ceea ce o să auziți în cadrul expoziției, adică modul total diferit în care un pacient diagnosticat cu schizofrenie reacționează la aceiași stimuli la care noi aproape că nu reacționăm, de cele mai multe ori. Cu mulțumiri adresate domnului doctor Sorin Pletea pentru informațiile furnizate.

Simptomele pacientului diagnosticat cu schizofrenie

Există mai multe categorii de simptome prezente la pacientul cu schizofrenie, nu toate fiind asociate cu o stare gravă a acestuia:

Pozitive Idei delirante, halucinații și tulburări de mișcare (catatonie, ecopraxie, ecomimie, agitație psihomotorie).

Negative. „Aplatizare” emoțională sau absența manifestărilor emoționale, avoliție (lipsa motivației), alogie (diminuarea ritmului şi fluxului vorbirii spontane; poate reflecta sărăcirea gândirii), anhedonie (diminuarea sau lipsa capacității de a simți plăcere), deficit de atenție, retragere socială.

Afective. Anxietatea (teama); sunt secundare halucinațiilor și/sau ideilor delirante. Pacienții pot avea și alte simptome afective (dispoziție depresivă). Acestea sunt adesea de o intensitate scăzută și apar după episodul psihotic. Când simptomele afective se asociază cu simptomele psihotice vorbim de o altă boală- tulburarea schizoafectivă. Totuși pacienții cu schizofrenie pot avea astfel de simptome dar sunt de o intensitate redusă sau sunt pe o perioadă limitată.

Cognitive. afectarea atenției, afectarea memoriei și a funcției executive.

Dezorganizare mintală. Tulburări ale gândirii formale și dezorganizare comportamentală.

Practic, pacientul diagnosticat cu shizofrenie vede o realitate diferită față de ce vedem noi. Și se manifestă prin formele de mai jos.

Halucinațiile. Sunt modificări de percepție, din cauza cărora pacientul se poate pune, uneori, pe sine însuși în pericol cât și pe cei din jurul său. Halucinațiile sunt simptomele cele mai des responsabile pentru unele episoad de violență și alte acțiuni imprevizibile. Halucinațiile sunt de mai multe tipuri- auditive (care sunt preponderente în schizofrenie), vizuale, olfactive, gustative, interoceptive, tactile. Halucinațile auditive sunt imperative, comentative.

Ideile delirante. Sunt convingeri false la care pacientul nu renunță în ciuda dovezilor celor din jur. Ele pot fi, mai departe, clasificate în funcție de tipul lor:

  • Idei de persecuție: persoana se simte amenințată, persecutată, urmărită, spionată
  • Idei de urmărire: persoana crede că este urmărită sau filmată
  • Idei de referință: persoana crede că anumite gesturi, comentarii, melodii auzite sau văzute la televizor/radio îi sunt adresate în mod special
  • Idei de grandoare: persoana crede că are puteri speciale, că este un geniu sau o persoană faimoasă ori foarte bogată
  • Idei religioase: persoana crede că are o relație specială cu Dumnezeu, că are anumite puteri
  • Idei somatice: persoana crede că îi lipsesc anumite organe
  • Idei de control: persoana crede că gândurile și acțiunile îi sunt controlate

Recăderile sunt teribil de periculoase pentru pacient!

Schizofrenia este o boală cronică cu remisiuni și recăderi. Problema cea mai mare cu recăderile este că cel mai frecvent după un astfel de episod pacientul nu mai revine la eficiența cognitivă anterioară debutului episodului psihotic, ci aceasta se înrăutățește. De aceea, urmarea medicaţiei conform recomandării medicale este deosebit de importantă.

Timpul de recădere poate fi influențat în funcție de tipul de tratament. La pacienții care urmează o medicaţie orală, perioada în care apare o recădere poate fi mai scurtă (la câteva zile) odată ce întrerup tratamentul; spre deosebire de pacienții care urmează un tratament injectabil, caz în care timpul de apariție a unui nou episod poate fi de câteva săptămâni după ce au întrerupt tratamentul.

Recuperarea pacienţilor şi controlul recăderilor se poate realiza prin:

  • reluarea tratamentului dacă acesta a fost întrerupt;
  • schimbarea schemei anterioare de tratament dacă recăderea a apărut sub tratament corect administrat.
  • îndepărtarea factorilor externi care pot duce la apariția unui nou episod:
    – suprasolicitările fizice și psihice,
    – consumul de substanțe psihoactive.

*înregistrarea a fost realizată cu sprijinul unui colaborator al studioului de înregistrare.

Distribuie pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.