Ar trebui să știți! Aveți DREPTUL LEGAL să primiți mașină la schimb dacă sunteți implicat într-un accident auto și nu este vina voastră.

Cum vi se pare blogul unor sandale care au călătorit mii de kilometri?

Ce vedeți mai jos este un guest-post scris de Ramona. Pe care am rugat-o să îmi scrie câteva rânduri despre blogul ei InSandale.ro ca un gest de minimă mulțumire pentru că a răspuns provocării mele cu oile.

Ocazie cu care am și descoperit un blog de travel pe care l-am pus în feedly. Așa, ca să fie acolo, una din sursele de inspirație când o fi să ajung într-o destinație în care au fost și sandalele cu pricina :D

Enjoy!


These sandals are made for walking…

Salut! Sunt Ramona și iubesc sandalele, împreună cu toate semnificațiile pe care acestea le aduc la pachet. Adică soare, relaxare, descoperiri, râsete, călătorii, cald, nisip, culori și veselie.

Iar eu sunt fericita posesoare a celor mai frumoase sandale din lume!

Acestea au călătorit mii de kilometri, au urcat munți, au călcat peste pietricele, au străbătut dune, au înotat printre pești colorați și corali, au pășit peste ruine sau au fost părăsite un pic la intrările în moschei.

Așa că, privindu-le într-o zi cum stăteau cuminți la ușa cortului, am decis să le transform într-un concept și să le dedic un blog de călătorii și povești. Blog care să se numească chiar așa – ÎnSandale.

Povestesc aici despre călătoriile mele, călătorii în care îmi place să mă mișc continuu, în care nu desfac niciodată cu adevărat rucsacul, căci în fiecare zi sunt într-un alt loc, fără să îmi pară rău de locul pe care l-am părăsit. Altul nou așteaptă să fie descoperit.

Tot aici vorbesc despre cum m-au dus sandalele astea în balonul cu aer cald în Cappadocia, unde au văzut de sus peisaje pe care l-ai alege pentru a desena alte planete, răsăritul soarelui cu lumină caldă și zeci, zeci de alte baloane.

Mai povestesc și despre cum am înotat cu sandalele astea pe post de aquashoes în apele clare ale Arhipelagului Bacuit, din Filipine. M-au protejat de pietre și de peștii neprietenoși, au venit în peșteri și în lagunele ascunse. Tot de aici m-au adus cu bine acasă, când sufeream de febra dengue.

Sau despre cum m-au plimbat cu mașinile impecabil conservate, în Cuba „dinastiei” Castro. Mașini din anii ’30 – ’70 sunt folosite încă în mod uzual (Dodge, Cadilac, Buick, Pontiac, Chevrolet, Rolls Royce), majoritatea rechiziționate de regimul socialist. Au fost luate de la bogați și date oamenilor de rând, care le-au îngrijit.

O să mai scriu și despre cum am trecut granița dintre Chile și Argentina în sandale, pe zăpadă și ninsoare, în Anzi, la 3200 m. În condițiile în care veneam din deșertul Atacama și ajungeam în Mendoza, oraș unde temperatura era de 30 C.

Sau despre cum am urcat stânca de 200 m înălțime de la Sigirya. Sau când am străbătut plantațiile de ceai din Malaezia. Sau când am dormit pe barcă, în Kerala.

Sandalele au și un bucket list, desigur – vrem să ajungem la Holi Festival, să urcăm treptele de la Potala sau să petrecem un an în rulotă. Nu prea vrem să ne întoarcem într-un loc pe care l-am văzut, căci există atâtea altele ce așteaptă să fie descoperite. Dar tânjim un pic după Goa, Tarifa sau Baracoa.

Poveștile vin însoțite de detalii operaționale, recomandări și alte sfaturi :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sau comentează direct cu contul tău de Facebook: