Later edit: După îndelungi deliberări (chiar am stat să citesc și să analizez care comentarii m-au convins cel mai bine…), am decis că Ioan Dragomir, Mihaela Grigoras, Mihaela Terembela, Izina Alice, Maria S. Felicitări tuturor participanților!
Când v-am spus despre studiul realizat de DERO cu bărbații care vor să se implice din ce în ce mai mult în activitățile casnice, am avut din partea doamnelor niște reacții pe care eu le caracterizez excelente. Selectez două dintre el, căci îmi par că sintetizează perfect chestiunea în cauză.
Dap, sunt perfect de acord cu cele două doamne. Căci, la nivel teoretic, au perfectă dreptate. Și, din fericire, au dreptate din ce în ce mai mult și la nivel practic! Pentru că, așa cum a arătat studiul cu pricina, din ce în ce mai mulți bărbați – ia să vă spun cum am interpretat eu rezultatele – nu mai dau nici măcar o bere sleită pe segmentări de alea ale muncilor casnice și li se pare normal să împartă egal (era să zic ”și bărbătește”… :D) munca în casa cu doamna lor. Mai există, însă, stimabili ancorați undeva pe la pașoptiști, cu mentalități de când Cuza își cănea mustața și barba, dar să nu ne stricăm feng shuiul, zic :D
Mai bine să ne referim la distinșii domni care nu fac nici o diferență între ce au de făcut ei în casă și ce are doamna de făcut. Pentru că gândesc ca un cuplu. Pentru că au de făcut lucruri ÎMPREUNĂ.
Aproape că aș vrea să îi felicit că gândesc așa, dar nu o să o fac tocmai pentru că – altă lecție pe care mi-ați dat-o cu ocazia asta, vă mulțumesc! – nu vreau să felicit NORMALITATEA. Așa că doar o să zâmbesc ușor la adresa acestor domni și o să înclic capul a salut respectuos… :)
Buuuuun. Acestea fiind zise, vă rog la fel de respectuos să acceptați provocarea mea, indiferent că sunteți doamnă sau domn (sau, de fapt, tocmai pentru că sunteți diferiți, dar pe acest mindset sănătos de CUPLU, de împreună).
Vă rog să mă ajutați să fac portretul robot al cuplului casnic modern.
O să procedăm așa: eu am pus în sondajul de mai jos câteva taskuri generale, care să se potrivească în cazul cât mai multor familii, adică să avem un portret robot cât mai general valabil, ca să zic așa.
Desigur, discuțiile pot continua în comentarii, ca să învățăm cât mai multe despre chestiunea în cauză, dar ideea este că am vrut să conturez acest portret, cu ajutorul vostru, pe niște linii care să se regăsească în cât mai multe case din România.
Ideea sondajului este să aflăm nu neapărat ce treburi faceți împreună (ex: păi ce rost are să duceți gunoiul împreună? :D), ci și ce treburi vă place să faceți, fiecare dintre voi. Ca să avem topul muncilor în casă :)
Bonus: după ce centralizez voturile voastre, o să fac un film cu mine ”prestând” muncile casnice care ies pe primele poziții în acest top, ca un fel de ”mulțumesc” dedicat tuturor celor care o să voteze :)
DERO oferă și premii celor care răspund provocării mele, adică cei care explică în comentarii mai jos opțiunea (opțiunile) din sondaj: adică 5 premii, fiecare constând în câte 3 produse DERO din gama 2în1cu Levanțică și Iasomie (detergent lichid, detergent pudră și capsule), pe care le puteți vedea în fotografiile de mai jos.
Aștept comentariile voastre până pe data de 16 noiembrie, ora 23.59. Cu mențiunea că pot participa la concurs cetățenii care au domiciuliul pe teritoriul României și care au împlinit vârsta de 18 ani la data începerii concursului.
42 thoughts on “Vă rog să mă ajutați să fac portretul cuplului casnic modern”
Bre, asta cu ne place….nu imi place sa fac nimic din lista aia, dar le facem pentru ca nu avem incotro, ca sa nu iesim murdari/sifonati pe strada, sa nu ne creasca plante in pamantul de prin casa si tot asa.
Ce nu ma deranjeaza: sa spal vase (deformatie profesionala, chimia analitica inseamna sticlarie de laborator spalata de 6 ori fiecare vas); sa spal haine – well, nu o fac eu, o face masina; sa fac cumparaturi – asta aproape imi place, e latura mea feminina cred; sa duc gunoiul – nu e asa greu, pe bune, merge si asta.
Domnu chimist, ai fi vrut să formulez ”care sunt treburile casnice care vă displac cel mai puțin?” :))
Nu stiu cat de potrivit suna ” impreuna”. De exemplu amandoi spalm vase, dar nu impreuna, ci care cum apuca, nu avem o regula. La fel, la spalat si intins haine, care cum. De calcat rufe doar sotul calca, ca el are camasi si si le calca dupa un ritual al lui :). La curatenie-el face cu aspiratorul si sterge pe jos si sterge praful. Eu spal prin baie si prin bucatarie. In dulapuri e fiecare cu dulapul lui, in al lui e mai ordine :).
Cartile sunt absolut si exclusiv ale mele, el nu are nici o cxarte si nici nu citeste, ceea ce ma cam intristeaza, dar asta e.
Gunoiul la fel care cum apuca, o zi un fel o zi altfel ca il colectam selectiv
De gatit gatesc eu in general, dar ma mai ajuta si el la curata sau tocat sau de astea, dar eu sunt chef. Isi mai face si el cand are chef de fructe de mare sau sushi ca la alea nu ma bag ca nu imi plac.
La cumparaturi la fel, astea mici le faceu la hypermarket merge el cu masina.
Copii nu sunt
Vaaaaaai, este eroul meu, jur! Să îi place lui să calce cămăși… :)) Doar plătit mă bag la așa ceva! Sau, desigur, dacă îmi dă ordin doamna :))
De acord cu doamna. Si eu am avut probleme cu sintagma „impreuna”. Desi impartim destul de echilibrat sarcinile casnice (de exemplu el spala si intinde rufele, eu le strang si pun la loc), sunt si unele sarcini de care numai el se poate ocupa: tunsul gazonului, aratul in gradina:) o gradina mica, doar pt necesitatile noastre de produse bio.
Să faci curățenie în casă – a se înțelege: în toată casa! – mi se pare a fi cea mai mare provocare dintre cele din listă, aşa că votul meu nu rămâne un secret. ☺ … iar spălatul hainelor e floare la ureche, mai ales dacă mirosul lor ‘de după’ umple casa de stare de bine.
Eu intenționat am lăsat la liber, cum ar veni, faza cu curățenia, să înțeleagă fiecare ce vrea. Că io, spre exemplu, dacă sunt pus de doamna mea să mă apuc să spăl geamurile, simt că mi s-a rupt mi-ul fix în concertul de debut, dacă înțelegi ce vreau să zic… :))
Da, e perfect normal ca munca in gospodarie sa se imparta la ambii soti, inclusiv copiii. Mentalitatea aceea ca femeia trebuie sa le faca pe toate acasa, ca e oglinda femeii, a apus de mult. Ideea aceasta, de fapt, vine din vremurile cand femeia era casnica si se ocupa numai de gospodarie, iar barbatul muncea si aducea banii in casa.
Acum, femeia are si ea job, asa ca atunci cand vine de la munca, mai face si cumparaturi, plateste facturi, face si totul acasa, se ocupa si de copiii…si apoi si de sot?
Stiti vorbaia, da? Ca femeia trebuie sa fie lady in societate, gospodina perfecta in casa si tigroaica in pat. Pai, tigroaica da, dar numai pumni in moaca merita consortul daca nu se deranjeaza sa faca ceva acasa.
Ca, vezi draga Doamne, nu e treaba de barbat sa gateasca, sa faca piata, sa calce sau sa stearga copiii la fund.
Hai, lasați…..
Am scris un articol care reflecta asta, extrem de controversat, desigur. Mi-a adus multe injuraturi pe FB. Las linkul, dar il poti sterge daca deranjeaza, nu vreau sa-mi fac reclama: https://pofta-buna.com/femeie-respecta-te-de-sarbatori-nu-esti-sluga/
Nu sunt o feminista convinsa deloc, ci doar corecta. Imi vine sa vomit cand aud ca barbatii sunt cei mai buni bucatari. Daca un barbat gateste o ciorba, deja o turma de muieri habotnice lesina extaziate: vaaaaiiii, behhheehei, ce minunatie, daca si sotul meu ar face asa ….. Dar e de la sine inteles ca o femeie trebuie sa gateasca 70 de feluri de mancare de sarbatori, sa fie casa luna, sa se ocupe de toate si sa mai arate si fresh-bonbon. Fleoșc si miserupe, da?
Am depasit momentele astea, pentru ca am facut si eu asa ceva. Si numai de sarbatorit nu mai eram in stare, in ziua respectiva. Voiam doar sa se termina naibii odata, sa ma intind si sa ma odighnesc putin. Si mi-era groaza de muntele de vase care ma asteptau sa le spal…
Ah, si am uitat: de multe ori sotia are un salariu egal sau mai mare decat al sotului. In acest caz, cum se imparte munca in gospodarie?
Aviz acelor maciomens care se bat cu caramida-n piept ca ei sunt barbatii in casa :D
Nu e nici o problemă cu linkul, ba dimpotrivă, ajută să aflăm mai multe păreri documentate pe tema în cauză! Semnat: un bărbat în casă care ascultă de doamna lui :D
Un barbat de casa care-si iubeste si respecta doamna personala :) Mai degraba asa.
Sincer, un barbat care gateste si da cu aspiratorul este extrem de sexi :) Sotul meu are o colectie de sorturi de bucatarie, absolut superbe, pe care le poarta cu mare mandrie. Si ma ajuta tare mult la bucatarie, desi eu sunt AS la cratita (pardon mon french si modestia, ca sa citez un intelept vestit).
Sotul meu gateste excelent, la fel si copiii. Facem totul impreuna, radem mult, ne facem tot felul de pozne unii altora si avem, per total, o viata de familie tare misto.
Ador sarbatorile de iarna, doar sunt sagetator, nu-i asa? Imi place sa fac cumparaturi, cadouti, sa gatesc bunatati, sa-mi miroasa casa a brad, vanilie, portocale, scortisoara, ras si voie buna. Am o bucatarie imensa si stam cu totii in jurul mesei, fiecare face cate ceva: o crema sau o maioneza, sarmale sau aluat…Si povestim, radem, trantim, fugim, tipam…Casa de nebuni cu atat de multe fericire si bucurie :)
Asteptam nepotii, am comandat macar vreo 4 bucati, sa facem impreuna fursecuri Disney si bombonele :)
Salutare. Da, cred ca era mai potrivita chestia cu ”care sunt treburile casnice care vă displac cel mai puțin?”
Treburile casnice care implica munca fizica ma cam deprima, nu ca as fi un lenes in general. :)
Prefer activitatile sportive!
Cel mai mult din lista ta ma inspira actiunea de a avea timp pentru copii, de a simti cu adevarat ca esti parinte, nu vreun oaspete trecator prin viata lor.
Si cred cu tarie ca ar trebui introdusa in sondaj ( desi stiu ca esti un pudic :)) , o activitate de mare importanta pentru cuplul modern : ” sa facem sex in cuplul asta casnic despre care vorbim aici” !
Pentru ca trendul merge, vrem, nu-vrem, catre externalizarea acestui serviciu! :)
E un subiect demn de luat in seama, zic eu!
Ce parere ai despre asta ?
Aaaaaaa, cum este asta cu sexul… :)) M-am gândit pe repede înainte la varianta asta, dar am zis că o să îmi urc în cap o grămadă de oameni, așa că am lăsat-o așa cum a căzut, adică fără :D Tu poți să zici ce vrei pe subiectul în cauză. Eu, ca organizator al sondajului, îmi rezerv dreptul de a tăcea inteligent :))
Noua cel mai mult ne place cand facem impreuna un proiect gen pus tapet pe un perete, amenajat balconul, construit un dulapior, montat niste rafturi… cand vedem rezultate concrete de care suntem apoi mandri :)
Hopaaaaa, profesionisti, bravo! :D Eu la chestii de astea de montat, am o reteta sigura: chem un prieten :))
Buna provocarea..Matematic vorbind,ar fi doua tipuri de cupluri casnice moderne, in functie de tipul de locuinta: casa (inclusiv curte,gradina cu zarzavaturi, catei,pisici, gainuse….) si apartament la bloc…Sotia mea viseza de 24 de ani (deja?) un apartament la bloc,ati ghicit de ce….La noi,chiar daca avem gusturi total opuse, preocupari total diferite, de obicei buna functionare a ,,sistemului,, a depins de EA,si nu pentru ca e dominanta..Psihologia inversa (exersata pe doi copii,deja..) a dat roade, de obicei daca vrea s-o ajut la ceva,inainte de asta ,face un lucru ce-mi apartinea, de drept si din orgoliu masculin, MIE..Ce iesire la bere ca baietii, ce ping-pong,ce degustare de tulburel prin vecini?!?..Aplec grumazul, pun mana si intorc eu snitelele alea, ba uneori si papanasii ( culmea, astia sunt o reteta creata special pentru doua maini , persoane diferite,normal…)…Uneori, pentru ca locuim cu mama MEA,(in casa EI, a soacrei sotiei mele, cum ar veni..), ma pune necuratul sa-i spal eu(adica masina de spalat) oarece rufe,MAMEI.. pe care le si intind la soare,le si duc destinatarei dupa ce s-au uscat,dansa se misca mai greu…Normal,cu prima ocazie, pun mana pe cosul NOSTRU de rufe,si..continuam procedurile de mai sus,sa nu se creada cumva ca sunt partinitor….doar ca aduc rufele uscate la noi,uneori le mai sortez : ale EI, ale LOR, ale MELE…fireste ca la ultimele,mereu gasesc ciorapi fara pereche…Am avut noroc la partea cu sexul, (nu e meritul meu,nici aici…)din motive de spatiu locativ, a fost mai mereu ,,pe furate,, ,adica pe unde o prindeai disponibila,sa nu ne auda copiii….Unul e mai mult plecat pe la Cluj,are o treaba acolo de vreo 4 ani, dar asta micul, vrea sa mai ramana prin zona,cred ca intentionat, sa ne mai auda gafaind pe la colturi, probabil se distreaza teribil…Abia astept sa-l surprind si eu,inca n-am reusit…Gata, nu mai dau din casa nimic, concluzia mea este ca arta convietuirii in cuplu este in continua evolutie, in functie de elemente externe,cum ar fi parintii, copiii, laptopul, facebook,etc…Fara iubirea initiala,aia instinctuala si cu fluturasi,( tot mai ofilita si incercata),elementele astea dinainte ar fi daramat sandramaua…Noi am avut noroc, mai ales eu…Sa fim iubiti !
Bun, bun, îmi place împărțirea clară și fără echivoc a sarcinilor. Bine, până nu mai este fără echivoc :)) Mulțam de comentariu!
Buna !
Daca nu ma intrebai poate nici nu constientizam clar cine ce anume face in gopodarie.
Pentru noi, important este ca toate muncile gospodaresti sa fie la zi,nu contabilizam strict cine/cand le face, iar atunci cand el nu poate face muncile pe care e ”specializat” le fac eu si invers.
Specializarile lui sunt : spalatul vaselor ( pentru care ii multumeeeesc cel putin in gand zi de zi ) , calcatul hainelor sale si eventual ale baiatului ( asa l-au invatat parintii lui inca de cand era mic ) , dusul gunoiului ( dar daca am timp liber il duc adesea si eu, fara probleme )
Specializarile mele : spalatul hainelor ( pentru ca reusesc sa imi dau seama ce rufe ies sau nu la spalat si sa le grupez corespunzator , nu pentru ca el nu ar vrea/putea sa faca asta ) , eu fac curat in dulapuri – in rafturile mele si ale copiilor, uneori, la el ( el e foarte foarte ordonat ) , am grija de tot ce e carte in casa, inclusiv de lectiile de matematica cu copiii.
Impreuna facem curatenie in casa, facem mancare, facem cumparaturi, petrecem timp cu copiii.
Am insa parerea ca cei mai multi dintre cititorii tai sunt, asemeni tie, prieteni cu normalitatea asa cum o vezi tu si noi – cea care presupune munca in comun si repartitia echilibrata a sarcinilor in gospodarie.
Am observat ca principiul ”cine seamana se aduna” se aplica si in mediul on-line, poate nu la fel de riguros ca in viata reala dar … da, e valabil si pe valurile netului.
Mare dreptate aveti la aia cu ”cine seamana se aduna…” :) Căci functionează de minune și în mediul online. Bine, unii mai au niște scăpări, dar le trecem la pierderi colaterale :))
Din punctul meu de vedere, un cuplu casnic modern isi imparte atributiile din casa dupa posibilitatea si timpul fiecaruia. La noi, eu ajung tot timpul mai repede acasa, drept urmare ma apuc de gatit si de spalat vase (daca este cazul) – Cel care vin din urma, vine la „masa pregatita”. Daca vin eu acasa mai tarziu, a mea aleasa face ceea ce fac si eu. Ce tine de curatenie, calcat haine, intins haine si alte treburi casnice, cel care ajunge primul se apuca, cel care ajunge ultimul ajuta. Asa-i la noi, asa imi place sa fie. Fiecare face cand si cum poate.
Opinii interesante intr-o lume care alearga tot timpul. Noi, ne-am mutat la sat acum doi ani, si dupa cum se stie, aici e altfel decat la oras. Sotul taie lemne, se ocupa de curte, eu fac gradina, etc. Nu cred ca daca barbatul nu stie sa gateasca este ceva foarte rau. Tatal meu de exemplu gatea fenomenal. In schimb sotul nu gateste deloc. Dar mie imi place sa fac mancaruri de orice tip. Fiecare avem treburile noastre, prea mult timp de plictiseala nu este. Ne place ce facem, suntem linistiti, fara fuga, fara stress.
Va doresc sanatate, si toate cele bune la toti. Sa fiti fericiti!!!!
Curatenie facem impreuna, mancare mai mult el ca mi-e nu imi place sa gatesc, in schimb eu spal vasele ca lui i se pare o corvoada.
Si in rest mergem la cumparaturi in 3, cu copilul care ajuta si el la curatenie si fiecare face ce poate, cu conditia ca la sfarsit toata lumea sa fie multumita si la fel de obosita s-au odihnita dupa caz.
Noi facem fiecare ce ne displace mai puțin si eventual putem face asta simultan :)
La curățenie, el da cu aspiratorul, eu dau cu mopul si șterg praful. El curata bucătăria, eu băile.
In bucătărie, el spală vasele ( ‘cuz i hate that), eu pregătesc micul dejun pentru ca el spune tot timpul ca ‘nu avem ce sa mancam’ deși e plin frigiderul.
La gătit, el e Master pe orice însemna tradițional, eu pe orice este bucătărie modernă.
Cu rufele e distracție. Tragem la sorți cine, ce masina întinde pentru ca amandourora ne displace teribil treaba asta.
La cumpăraturi mergem împreuna pentru ca asta un sfârșit ne place iar el are mâna buna la fructe, eu la legume.
Asa ca ne completam in cam orice facem.
Din lista propusă, la noi, fiecare știe să le facă și singur. Ideea este de a face, unele lucruri, să stăm într-o ambianță plăcută în casă; când unul este plecat, fiecare se ocupă de ce crede el, astfel încât la întoarcere să putem să ne bucurăm împreună: să mâncăm, să stăm la un pahar, să ieșim la cumpărături, plimbare, vizite, să primim vizite… Copiii sunt mari, deci nu e cazul, ne bucurăm de ei când vin acasă și dorim să se simtă bine.
E important, în fond, pentru a rămâne împreună:
– să nu ne complicăm viața cu lucruri inutile; casa să fie aranjată minimalist (puțină mobilă, fără covoare, să ai electrocasnice care să te ajute în gospodărie. De ce să aduni o bibliotecă? (cumperi o carte, de câte ori o mai citești? – dă-o și altcuiva să citească, cărțile sunt aspiratoare de praf și microorganisme)
– să stai într-un mediu curat să-ți placă ție și nu celor care vin în casa ta; dacă nu le place, să meargă la muzeu! :)
– să gătești dacă vrei sau de ai chef – poți face minuturi, există gata preparate în magazine sau localuri
– să fii curat, îngrijit; exista mașini de spălat automate și poti avea lenjerie și purta haine care nu necesită neapărat să fie călcate (haine? câte porți? e chiar necesar să fie un munte? – nu e cazul să iei doar haine care se calcă, ia strictul necesar și schimbă-le mai des)
– ca ceea ce faci, să faci cu plăcere, când ai timp și chef, să nu contabilizezi și să nu te aștepți la nimic, în felul acesta nu ai frustări. Dacă ai frustrări e cazul să mergi la părinți, fiindcă nu te-au învățat să faci lucrurile din chestionar și singur/ă, mai lipsesc câțiva ani din cei șapte, de acasă! :))
Sa facem cumpărături, chiar nu cred că implica vreun efort, în plus poate fi distractiv.
Hai sa iti spun cum sta treaba la noi. Daca la inceput credeam cu desavarsire ca treburile intr-o familie sunt impartite, fiecare cu treaba lui, pe parcursul anilor si anume aproape 17 la numar, am descoperit ca orice lucru facut impreuna are izbanda de reusita . Precum o echipa, acum orice treaba ar fi de facut , ne mobilizam amandoi, fie ca e vorba de treburi casnice, fie ca sunt de alta natura. Nu m-am dat in laturi de la al ajuta cand a trebuit sa ridice lucruri voluminoase si grele, cand a montat, sudat, construit, etc. lucruri necesare pe care le faci atat in casa cat si in curte. In schimb el din propria initiativa s-a implicat cu mare placere in prepararea mancarii, curatenie, spalat rufe, etc. La drept vorbind sunt cateva de care fuge ca de dracul :) si anume dat cu aspirator, calcat sau sters praf dar jur ca face cea mai buna mancare, asta compensand intru totul . Asadar lucrul in echipa este ceea ce ne face sa rezistam si sa ne intelegem minunat. Secretul este sa nu ne impunem unul altuia sa facem un anumit lucru, astfel el va fi facut cu placere. ;)
Cu un „stimabil pașoptist” am fost măritată câțiva ani buni … A făcut și el la un moment dat o faptă bună și a spălat aragazul apoi timp de câteva luni mi-a scos ochii cu „ți-am făcut treaba ta”, treaba lui fiind să stea cu prietenii pe oriunde numai pe acasă nu. Ce să mai … îți tăia cheful de orice … chiar și de căsnicie …
Acum sunt cu altcineva ? Guess what ? Este fix opusul celui de mai sus. Și e bine tare ? Când suntem amândoi liberi facem curățenie „generală”, eu baie și bucătărie, el restul casei. Gătește, întinde rufe, le strânge și sortează, spală vasele ( eu nu mă dau în vânt după ele :)) ), calcă ( i hate this :)) ), face temele cu copiii etc. Cumpărăturile le facem împreună, gătim amândoi dacă ne nimerim la libere. Nu facem cu rândul sau fiecare cu treaba lui ci cum se nimerește pentru că amândoi muncim și na … parteneriat nu altceva ;) În felul ăsta avem timp și pentru activități sau plimbări cu copiii ;)
Și pentru noi … If you know what i mean ;)
Concluzia este : când treburile se împart la doi ( nu doar la femeie pentru că locul ei este la cratiță ) viața e frumoasă și te poți bucura de ea :)
Salut Cristi.
La noi in casa lucrurile se fac cam asa.
Curatenia in casa o fac eu. Pur si simplu imi place. Imi pun castile in urechi si imi vad de treaba. Nu vreau sa se inteleaga ca logodnica nu face, dar am dat intr-un fel sau altul de inteles ca e treaba mea. Probabil faptul ca am locuit 25 de ani la casa cu curte si-a pus amprenta. La mancare…gatim amandoi. De fapt care cum apuca de multe ori.
Spalatul rufelor amandoi – aici eu le calc. Ma linisteste.
Cumparaturile le facem amandoi. Mergem sa cumparam un anumit produs si venim cu portbagajul plin :)).
De masina ma ocup eu desi ea o foloseste 80 % :)). Spalat, plin, tehnic etc.
Copil nu avem.
Nu sunt de acord cu aberatiile comuniste si trecute care sunt inca promovate de unii parinti sau soacre cum ca femeia trebuie sa fie la cratita, casnica si sa se ocupe de casa. Dar nici cu feminismul absurd des promovat prin media.
Multumesc.
Dupa niste ani intervine rutina. Eu spal vasele de cand ne-am cunoscut, dupa ce s-au nascut cei mici am invatat sa calc si bluzite, fuste, rochii, mai nou fac si mancare si ce mai este nevoie. Global, sotia munceste mai mult ca mine, isi mai ia si acasa, n-ar fi uman sa zic « eu aduc mai multi bani, nu fac nimic in plus ».
Dintre toate mie imi place sa fac cumparaturi ,lui nici atat :)) restul le facem de nevoie fiecare cand are timp , desi speram sa se inventeze curand un robot accesibil ca pret care sa le faca pe toate :)))))
De acord cu robotul!!! :)
Mai ales că suntem necalificaţi şi neplătiţi pentru treburile casnice. :)
Si eu si sotul facem sau pe rand, sau impreuna diverse chestiuni care privesc casa:
-facut mancare..e placut sa gasesti mancare facuta..sau..s-o gatesti impreuna
-facut curat: el sterge paianjenii si da cu aspiratorul..eu spal pe jos
-haine la spalat: de obicei eu le pun si el le intinde
-dus gunoiul: eu il umplu, el il duce…
De calcat…nu prea calcam..mergem asa casual…
De stat cu copiii…ei bine…copiii ma prefera pe mine…inca!
Hei, nici eu nu am prea avut ce să aleg. La noi treburile sunt împarțite de 12 ani. Eu gătesc, el face curat, eu am făcut copiii, el îi duce la școală și la grădiniță :-). Eu mă joc oricât, oricând cu copii, cineva trebuie să strângă după noi. Rufele le spală mașina de spălat, adevărata artă este să le întinzi astfel încât să nu trebuiască să le calci :-) și la asta mă pricem doar eu. Avem și reguli nescrise: e treabă bărbătească să duci gunoiul. (Prințesele nu merg la ghenă). Fiecare e cu dulapul lui :-) așa că acolo nu prea ne întâlnim. Cât despre bucătărie – Băiețelul meu, când a început sora lui să umbre prin rafturi i-a zis: Nu umbla acolo, bucătăria e regatul mamei! (Accept oricând ajutor la spălatul vaselor…) Te-am lămurit?
Ne place sa facem mancare impreuna. Parca iese mai buna :)
In cuplul nostru se intampla astfel: EL – gateste cel mai des, duce gunoiul, aduce apa de la fantana publica (locuim in Timisoara si apa de la foraje nu e clorinata), iși calcă hainele, lustruieste pantofii (deobicei pe ai lui, uneori si pe ai ei), stă după administrator să plătească întreținerea; AMÂNDOI merg la cumpărături (împreună sau separat), păstrează curățenia în bucătărie, spală vase, pun haine la spălat, le întind la uscat si fiecare si le împăturește pe ale sale; EA (adică eu) coace prăjituri, gătește pentru musafiri și ocazii speciale, face scandal despre separarea gunoiului, face curățenie în baie, pornește curățeniile generale cu spălat de geamuri și mutat mobila, schimbă lenjeria de pat, face ordine în camere și inventează sisteme de depozitare, coase si repara haine cand e nevoie, plătește facturile online, cumpără cadouri și gestionează relațiile sociale. Amândoi URĂSC să aspire dar ea o face cel mai des, ceea ce duce la conflicte și la impresia că face mai mult în casă (dar obiectiv vorbind petrec cam acelasi timp cu chestiile casnice). Un alt motiv de conflict este dusul mașinii la revizii sau reparații, ea spune că în România mecanicii se uită câș la cliente, presupun că sunt necăsătorite și fac miștouri iar el spune femeile în general și nevasta lui în particular sunt perfect capabile să gestioneze o mașină care trebuie reparată… Pe scurt suntem un cuplu în care sarcinile se impart destul de egal :D
Unul strange masa, celalalt spala vasele.
Ru pun rufele la spalat, el le intinde pe franghie. Uneori le strange el, uneori eu, la calcat eu.
Eu frec in baie si bucatarie, el sterge praful si da cu aspiratorul. Daca e de spalat faianta si geamuri le facem amandoi, inultimul timp el (doar ce am nascut si mi-a fost de mare ajutor cu astea).
Gunoiul ill scot din galeata si il pun la usa si el il duce la ghena.
Mancarea impreuna. Unul curata legumele, celalalt pregateste. Daca trebuie sa alaptez baiatul, el face mancarea si noi stam cu tati si ii tinem companie (il ajutam la gatit :)))
Lista de cumparaturi o intocmim impreuna de acasa (nu plecam fara ea), daca stau cu baiatul acasa merge el singur la magazin si eu imi mai amintesc cate una, alta si completez lista (avem aplicatie pe tel comuna).
Copilul simte prezenta ambilor parinti. Chiar daca sta cu mine toata ziua, cand el vine de la serviciu atentia ii este canalizata asupra copilului si a nevoilor lui. Noaptea se ocupa mami pt ca lui tati inca nu i s-au dezvoltat titi :))))
Cateodata mai avem lene si le lasam pe aa doua zi oricat de multe ar fi de facut. Si relaxarea trebuie sa fie tot impreuna altfel treburile numai au niciun farmec. ;)
Asta cu spălatul, călcatul, curățenia nu cred că e o chestie ce ține de plăcerile pe care le ai în cuplu. În schimb, când vine vorba de făcut lista de cumpărături pentru săptămâna următoare sau de gătit împreună, lucrurile se schimbă. Treaba cu lista e utilă la nivel organizatoric, cel puțin la noi, pentru că fiecare spune ce și-ar dori să mănânce sau are nevoie să cumpere și ne consultăm reciproc, iar treaba cu gătitul e terapie curată în unele zile. Știi, la final de program, când stăm amândoi în bucătărie, pregătim masa, punem un pahar, ne întrebăm de cum ne-a mers ziua… Ăla e momentul nostru chill. De altfel, nu mai zic de stat cu copiii – deocamdată, în trei ani, „copilul nostru” a fost câinele familiei, dar într-o săptămână (more or less) o să ne bucurăm de timpul cu fetița noastră ^_^
Eu am stabilit cu sotia ca daca suntem egali facem piata o zi eu, una ea… Si e super, o zi bem, o zi mancam
De ce sa ne complicam viata inutil?Vasele le spala masina de spalat vase,la curatenie avem pe o dna care face…noi facem cumparaturi si ne ocupam de copil…..totul e minunat avem timp pt.noi si pentru lucrurile importante.Mai gatim….el…..si eu spal rufele….fiecare si le pune in dulapuru.
ne place sa facem clatite impreuna, dimineata!
Le-am bifat aproape pe toate din sondaj. In afara de faza cu calcatul. Amandoi urâm din tot sufletul călcatul hainelor. Preferăm să le întindem bine pe sfoară astfel încât să nu necesite să fie călcate. Iar dacă chiar trebuie ceva călcat… se sacrifică el. :D A, iar cățeii… tot la comun sunt. :))
Ca sa o spun pe bune, la inceput faceam de toate, apoi am descoperit cum este sa fii alintat din toate punctele de vedere, asa din dragoste si brusc am realizat ca nu mai faceam mai nimic. Mai gateam ceva retete din cand in cand, spalat vase nema, desi cand eram burlac imi placea la nebunie.
Dupa alte provocari de sanatate chiar nu mai am voie sa fac nimic, ma rog, asa vrea aleasa mea, dar mai sar si eu gardul ca prea exagereaza, o iubesc ce sa fac, nu e robot nici ea :)
Facem totul la comum. „Impartim”totul frateste.cum fiecare dintre noi lucreaza ,fiecare are timpul sau liber limitat.asa ca de ce sa l consume numai unul cand sarcinile se impart la 2 si ramane si timp liber pentru noi 2.