Epurarea apei este, așa, teoretic, o chestiune care nu prea ne interesează, nu-i așa? Pe principiul ”după mine, potopul!” :)) Doar că, vedeți voi, dacă încercăm să înțelegem lucrurile în perspectivă și să înțelegem că ceea ce noi, bucureștenii, aruncăm în canalizare (așa, pe șleau spus; dar o să vedeți că asta cu ”aruncatul” capătă în unele cazuri niște înțelesuri de te crucești…) se duce undeva. Și că ar trebui să ne intereseze acest ”undeva”. Și să ne intereseze și ”cum” ajunge apa pe care noi o folosim acolo, ”undeva”.

Fix de la această necunoaștere a chestiunii în cauză (pe care mi-am asumat-o tranșant atunci!), am ”complotat” cu cei de la Apa Nova – Compania de Ape București (legat de rebrandingul subtil al companiei, am scris aici) și am organizat o vizită a bloggerilor la stația de epurare de la Glina. Pe sistemul #CumSeFace, desigur. Apropo de #CumSeFace, m-a surprins un pic entuziasmul bloggerilor de a participa la astfel de acțiuni, așa că o să mai organizăm, stați pe fază!

Acuma, ca să o zic pe aia dreaptă, nici unul dintre noi nu știam exact la ce să ne așteptăm acolo. Sau, mai bine spus, aveam așa o idee, că ar trebui să găsim niște canale, niște ”cazane” în care intră apa din canalizare, multe țevi, de astea. Dar mergeam mai mult pe feeling când ne gândeam așa :))

Ei bine, ce am văzut la fața locului ne-a surprins maxim. Pentru că nu ne așteptam la asemenea desfășurare de forțe tehnologice, dacă vreți. Abia după ce am aflat cât de multă apă de canalizare procesează stația de la Glina am înțeles că această desfășurare de forțe care ne-a surprins inițial pe noi are o logică perfectă. Oricum impresionantă, să fim bine înțeleși.

Așa, ca punere în context, ce ajunge la stația de la Glina vine din cei peste 2350 de km de rețea de canalizare din București. Dap, asta este dimensiunea rețelei, așa că vă imaginați ce aduce când aduce…

Cum se realizează epurarea apei la stația de la Glina

Cel mai bine vă uitați la acest filmuleț, realizat de Alex Damian. O să înțelegeți atât etapele procesului, cât și dimensiunile la care acesta se desfășoară. Eu doar vă spun că rămân cam 300 de tone pe zi (pe zi!) de ”mâzgă”, un fel de nămol, adică de rămășite din întreaga canalizare, după ce apa intrată în stație a trecut printr-un procedeu de dezhidratare. Încă o dată: 300 de tone pe zi! Vorba Irinei, înmulțiți asta cu 365 de zile și înțelegeți mai clar ce și cum :D

Legat de ce vă ziceam la început cu ce aruncă bucureștenii în canalizare, citiți la Roxana, ea a scris pe larg. Dar e de crucit, serios! Așa, o scurtă enumerare: o șină de cale ferată, jucării, carcasă de porc, tone de pești, de astea :D

Hai să vă mai dau filmele despre epurarea apei făcute la fața locului de Ionela, de Pandutzu, de Vulpescu și de Marius. Nu de alta, dar parcă imaginile arată mai bine ce este acolo decât pot vorbele :)

https://youtu.be/_TQl2z1unR8