Cuibul Artiștilor sau de ce o să îi susțin mereu pe cei care fac lucruri, nu pe cei care stau pe gard

Țineți minte că v-am recomandat inițiativa Cuibul Artiștilor așa, pe neve, cum se zice? Faptul că am scris despre ei a stârnit niște chestii hai să le zic interesante. Adică la nivel public au fost foarte multe reacții de ”bravo că îi susții” și de astea. Dar la nivel de mesaj direct și de mail am avut câțiva stimabili (chiar fără mișto o zic, oamenii se pricep muuuult mai bine decât mine la teatru, la cultură în general), care mi-au spus că piesa de teatru pe care o promovasem atunci (”Ce vine după”) are multe puncte slabe, ca să le zic așa.

I-am întrebat pe ”critici”, pe fiecare în parte, dacă lor li se pare că eu piesa de teatru am recomandat-o și nu faptul că există cineva, un grup de tineri care s-au gândit să nu stea pe gard (pardon my non-cutural French), ci să se dea jos de pe el și să se înhame (că nu există alt cuvânt mai bun când vrei să faci ceva act de cultură în scumpa noastră patrie…) la o inițiativa care – sunt absolut sigur, fără să mă uit pe financiarele lor – nu numai că nu le aduce bani, ci io pun pariu că aduc și de acasă, cum ar veni, de multe ori, doar ca să iasă treaba pe care și-au propus-o.

I-am întrebat pe ”critici”, pe fiecare în parte, dacă lor li se pare că o astfel de inițiativă, pusă în contextul zilelor pe care le trăim, nu merită salutată, ba chiar lăudată și, pe cât posibil, sprijnită (așa cum poate fiecare). Și le-am spus că a te rezuma la critica unei piese de teatru pusă în scenă de acest grup de inițiativă, fără să te uiți din perspectivă, fără să pui lucrurile în cotext seamănă cu o cronică pe care ai vrea să o faci unei schițe de Caragiale jucată de copiii din clasa a VI-B: ai avea dreptate să faci cronica aia, după toate calapoadele meseriei de critic, dar care-i jmekeria?

I-am întrebat pe ”critici” dacă au înțeles ce vreau să spun cu argumentele astea. Toți, fără excepție, s-au declarat înfrânți. Cel mai simpatic a fost cel care fusese cel mai dur la adresa celor de la ”Cuibul Artiștilor”. Mi-a zis așa: ”bine, măh, hai că m-ai făcut să le dau un Like, sper că ești mulțumit acum!” :))

Cam atât am avut eu a vă spune ”în apărarea” mea. Cam asta ar trebui să știți că se întâmplă în coraconul meu când văd astfel de inițiative. Pe care le analizez nu atât din punct de vedere estetico-teatralo-literaro-nușce, cât din perspectiva omului care o să îi sprijine mereu și mereu pe cei care fac lucruri, chiar dacă nu le fac perfect sau, la limită, chiar dacă nu le fac prea bine! decât să stau în tabăra celor care îi critică pe cei care fac lucruri.

Și luați-o și pe asta dacă tot vorbim despre ”Cuibul Artiștilor”:

Cuibul Artistilor, companie de teatru independent formata din tineri actori, studenți și absolvenți ai UNATC,  pleaca in primul turneu national, in 10 orase din tara.

Spectacolul „O zi de vara” este oferit iubitorilor de teatru din Craiova, Timisoara, Arad, Oradea, Cluj-Napoca, Brasov, Suceava, Iasi, Galati, Ploiesti, Bucuresti care vor putea sustine nou nascutii de la maternitatea din Campina prin simpla lor prezenta in Cuib. Intrarea este libera, dar necesită rezervare, iar cauza poate fi sustinuta pe baza de donatie individuala.

Prin donatiile stranse, Cuibul Artistilor isi propune sa echipeze maternitatea din Campina cu aparatura de specialitate. Prin activitatea lor, actorii isi doresc sa ofere publicului tanar o experienta unica si irepetabila intr-o atmsofera prietenoasa si relaxanta.

#cuinimalateatru este indemnul pe care Cuibul Artistilor il transmite iubitorilor de teatru.

Cuibul Artiștilor

Cuibul Artiștilor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *