Notă: Textul de mai jos face parte din seria de texte scrise de participanții la cursul meu #BrandingPesteAsteptari din cadrul excelentei inițiative Școala Flanco. I-am provocat să răspundă la întrebarea ”Cum va arată laptopul cu procesor AMD peste 15 ani” :) Mai jos aveți ce mi-a trimis Florentina Rafaila.
––––––
Zi liniștită. Zi liniștită-n viața mea, beau cafeaua pe canapea. Uf! Ce mă obsedează piesa asta..
Mă duc să-mi fac o cafea și îți voi povesti ce am visat. Ce? Las’ că o să auzi! Ce coșmar! Între timp, vreau să aud ce emailuri am primit. Unde mi-e drăcovenia de laptop? Doamne ce coșmar! Uite măh că nici atata lucru nu-mi amintesc cum se numește treaba asta de ți-o pui la ureche… Viilap măh, așa, noroc cu tine…
Aș vrea sa am unul mai mare, crezi ca 2m pe 1m e suficient de mare încât să fac cel putin 3 operațiuni deodată? Adică să și văd documentele, la asta mă refer, că acum, cu ăsta de 1m pe 1m mă simt obligată să închid din ferestrele pe care vreau să le țin deschise pe ecran și treaba asta mă disperă.
Ah, nici tastatura nu mi se mai pare atât de mișto. Trebuie să stau departe de metal; cum simte că masa are puțin metal, cum îmi dă avertismente să mă mut și asta nu îmi place deloc! N-am eu chef să îmi dicteze mie tastatura ce să fac și unde să stau când lucrez. În plus e cam transparentă și văd și ultima firmitură de pe blat.
Am auzit ca ăstia de la Chinezu au scos varianta de Viilap 5.0 de 2 cm care nu te deranjează absolut deloc la ureche, că ecranul se desfășoară 2m pe 1m, nu contează ce ai în spatele lui: cladire, geam sau pomi pentru că face nu știu ce chestie și tu nu esti deranjat de nimic ce se află dincolo de ecran. În plus, tastatura e mult mai luminoasă iar firmitura dacă-i acolo, nici n-o vezi. Activarea atat a ecranului cât și-a tastaturii, o poti face cu doar o apăsare de Viilap, nu cu 5 apăsări ca la ăsta.
Eeee trăncănesc, nu trăncănesc deloc, eu doar încerc să mă trezesc și tu mă bați la cap. Stai dom’ne să iau o gură de cafea că-i gata, și-ți povestesc imediat. Ssss, gata!
Se făcea că fusesem la un curs interesant. Branding peste așteptări se numea. Cu haștag in față. Venise un nene destul de celebru în zona de bloggeri. Habar n-am dacă așa era însă el așa se lăuda, că e foarte bun. Ne-a vorbit de una și de alta dar părea că venisem vacă și plecasem bou. Cam așa dragă, nu invers. Chiar așa era în vis. Ah, pardon, în coșmar.
La un moment dat se făcea că a mai venit un nene. Nu, ăsta nu era celebru, că altfel nu mai aveam loc de atâtea vedete! Nu, nu doar despre ăsta cu brandingu’ vorbesc, erau și altele prin sală.
Se făcea că nenea ăsta, ne prezenta el cu mare bucurie cum ar veni, că cică AMD face nu știu ce chestiuțe mici, n-am reținut cum se numesc, pe care le folosesc toți producătorii de laptopuri și nu mai știu ce alte companii. Termină el ce avea de spus și dă și scoate vreo patru bucăți diferite. Nu de chestiuțe măi, de laptopuri. Frațicăăăăă, frațicăăăă, erau uriașe!!
Aveau cam 50-65cm lungime, cam 40-50 cm lațime, cam așa. Da dragă, sunt sigură că nu aproximez greșit, nu mi-ai spus tu cât înseamnă 20 de cm? Eh, păi vezi?
Atunci înseamnă că ce spun, e corect, nu? Ei bine, uriașe ca uriașe dar cand am luat unul să-l țin, să-mi cadă mâna și alta nu. Avea pe puțin 400g! Pe puțin! Posibil să fi avut în jur de 500g. Măh, tu n-auzi? Era cam cât de greu ar fi un brand personal bine construit, daca l-ai și putea cântări pe cel din urmă!
Cam atât de greu! Când a început să vorbească despre capacitatea lor, despre puterea lor de procesare…. acolo, pe mine una, m-a pierdut. La propriu, că m-am trezit! Doamne ce coșmar, brrrrrr.
Gata și cafeaua. Ce zici? Mergem să cumparăm Viilap 5.0 sau particip la vreun concurs să câștig unul?