Later edit: Foarte frumoase rezultatele campaniei, foarte frumoase :)
–––––––
Sunt puține lucruri care mă înspăimântă. Dacă vreți, sunt genul de om care, la o adică, s-ar bate cu ursul, dacă aș considera, cumva, că ursul nu are dreptate. Căci, dintre cele lumești pe care le pot lua în piept, nu sunt multe care să mă facă să mă înfior. Dar există ceva care mă face să mă simt neputincios: boala. Și în special boala celorlalți.
Mă implic în foarte multe acțiuni, mai mult sau mai puțin umanitare. Scriu despre ele, donez, îi îndemn pe alții să scrie și să doneze. Îi îndemn să facă ceva, să dea o mână de ajutor. Și, uneori, particip la anumite evenimente și acțiuni. Doar la atunci când asta presupune să mă duc să mă uit în ochii unor copii bolnavi, ei bine, nu pot să o fac. Îmi este imposibil să stau în fața lor și să îi văd zâmbind, știind că viața se scurge încet, încet din ei.
Îmi spun de multe ori că dau dovadă de lașitate pentru că simt așa. Cel mai probabil că așa și este. Dar aș zice mai degrabă că este o formă de neputință dusă la extrem. Căci neputința mea de a-i ajuta cu adevărat mă face să mă ascund stingher, undeva, în cotloanele sufletului meu și să încerc să uit de ei, de mine, de tot. Și, de fiecare dată când mi se întâmplă asta, plâng.
Îi admir necondiționat pe cei care pot să facă asta, să meargă la acești copii și să se uite în ochii lor, să le zâmbească și să le facă viața un pic mai frumoasă. Îi respect fără nici o urmă de virgulă pe cei care nu concep că pot să treacă prin viață fără să se încarce cu teribila povară a zâmbetului chinuit al unui copil bolnav. Îi salut cu maximă emoție pe toți cei care sunt mult mai curajoși decât aș putea fi eu vreodată…
„Împreună dăruim aripi de bucurie” se numește campania umanitară inițiată de Sun Plaza. În cadrul căreia, inimoșii de la Sun Plaza au oferit spitalului sute de consumabile, jucării și produse de igienă personală, ca răspuns la nevoile diferitelor secții medicale. Mai mult, i-au făcut pe cei mici să zâmbească, pentru că i-au adus printre ei pe Magicianul Teo, tenorul Vlad Miriță și pe baritonul Iordache Basalic.
22611 de copii au trecut pragul Spitalului Marie Curie în 2014, pentru a fi tratați. Iar în foarte multe cazuri, diagnosticul a fost neiertător: cancer – boala care răpește, an de an, bucuria a peste 500 de copii români. Spitalul clinic de urgență pentru copii Maria Sklodowska Curie are o capacitate de 473 de paturi și tratează pacienți cu patalogie gravă și foarte gravă din întreaga țară.
În țara noastră, rata medie de vindecare a micuților bolnavi este de 30-60%, în funcție de specificul bolii. Iar vindecarea depinde adesea nu doar de dedicarea medicilor, ci și de accesul la medicamente costisitoare, de consiliere psihologică, de un stil de viață supus unor reguli stricte, care împovărează peste măsură familia copilului bolnav, atât financiar, cât și emoțional.
Din fericire, depistat la timp și tratat corect, cancerul la copii răspunde mult mai bine la tratament decât la adulți, în ciuda diagnosticării mult mai dificil de realizat.
Inițiativa “Împreună dăruim aripi de bucurie” continuă în perioada 18 decembrie 2015-31 ianuarie 2016 în incinta centrului comercial Sun Plaza. Cei care doresc să îi sprijine pe copiii internați în Spitalul Marie Curie sunt invitați să depună donații în bani în urna special amenajată.
Totodată, donațiile pot fi făcute direct, pentru campania socială “Împreună dăruim aripi de bucurie”, în contul RO49BPOS85202606441RON01.
Vă rog mult să contribuiți și voi cu cât puteți. Pentru că fiecare ajutor contează enorm pentru cei mici, internați în spital. Vă mulțumesc de pe acum pentru ajutor.
2 thoughts on “Nu pot să mă uit în ochii unor copii bolnavi, din care viața se scurge încet, încet. Nu pot!”
Pingback: Aș vrea să primesc rezultatele campaniilor sociale pe care le susțin. Se poate, dragilor? :) - Cristian China Birta
Pingback: Vreau să primesc rezultatele campaniilor sociale pe care le susțin. Se poate, dragilor? :) - Cristian China Birta