Pe mine mă ştiţi, nu am nici o jenă în faţa camerei, am prea-frumoasa mea emisiune Brandu lu Chinezu de ceva vreme, am fost în jde emisiuni pe la TV, speaker pe la zilioane de evenimente. Aşa că sunt de o relaxare de-a dreptul serenă când vine vorba de prestat în faţa camerei.
Cu toate acestea, când am filmat scurtul clip de mai jos, în urmă cu un an şi ceva, mi-a fost îngrozitor de greu. Am tras cumplit de multe duble (raportat la modul meu de funcţionare) pentru că mi se punea un nod în gât şi mă năpădea emoţia. Poate că dacă nu aş fi filmat chiar în secţia aceea sinistru de goală şi – aşa era senzaţia atunci – neterminată, poate că dacă nu ştiam că în timp ce secţia aia stătea nefolosită mor copii, poate că mi-ar fi fost mai uşor.
Mi-a fost foarte greu să fac această înregistrare. Puteţi vedea pe finalul filmuleţului cum se taie brusc discursul meu, pentru că din nou m-a lovit dur emoţia şi nu am mai putut continua…
De ce vă spun toate acestea? Pentru că secţia acea goală şi sinistru de neterminată nu mai este aşa. Pentru că acum Spitalul Marie Curie din capitala are o noua sectie de terapie intensiva pentru nou-nascuti, finantata de Fundatia Vodafone Romania si construita in parteneriat cu Asociatia Inima Copiilor. Fata de sectia veche, care avea o capacitate de 11 paturi si o suprafata de 190 m2, corpul de cladire care gazduieste acum noua Sectie de terapie intensiva nou-nascuti are 4 niveluri, o capacitate de 27 de paturi si o suprafata totala de 1600 m2.
Dacă aş filma din nou acolo, aş face-o cu o imensă bucurie. Care mi-ar pune din nou un nod în gât. Dar unul de emoţie pozitivă, de bucurie :)
A fost greu, te cred, dar a meritat efortul. Multă sănătate