Încep abrupt cu două concluzii după deplasarea #MasinaDeFamilie cu Mercedes B 200. Concluzia 1: mașina pe care am condus-o este una din extreme de puținele mașini (și am condus niște zeci) despre care am spus vreodată ”aș vrea să fie a mea”. Concluzia 2: abia acum am înțeles cât de tare este conceptul lui Claudiu Ciobanu cu #MasinaDeFamilie.
Să le luăm pe rând. În ordine inversă decât v-am spus mai sus. Când Claudiu a lansat idea cu #MasinaDeFamilie, m-am bucurat. Dar doar din rațiuni profesionale, ca să zic așa, pentru că experiența îmi spune că atunci când lucrezi cu niște concepte (și care sună și bine), treaba iese mai treabă, ca să zic așa, parcă este mai rotund și mai plin de substanță. Așa că m-am bucurat, zic, pentru că am văzut că musiu Ciobanu s-a prins de șmecherie și că o aplică. Dar abia când am făcut deplasarea asta, cu mașinile Mercedes, familionul meu și familionul lui, am înțeles cu adevărat cât de tare este idea. Și cât de faină este punerea ei în practică.
Nu că a inventat apa caldă sau ceva. Adică, ați putea spune, mare șmecherie este să iei mașini în teste și să te duci cu familia undeva. Păi este, căci, cum ar veni, îți faci meseria și stai și cu familia. Adică lovești două chestiuni. Și o faci simțindu-te bine. Adică esență de blogger!
Tare mi-a plăcut deplasarea asta cu noi toți, două familii, care oricum suntem prieteni pe linie de adulți și, mai important, pe linie de copii. Și simt intens că o să o mai comitem. Pentru că noi muncim, desigur. Pentru că asta este meseria de blogger, firește :D
Trecând la capitolul mașină pe care am condus-o, reiau ideea cu ”aș vrea să fie a mea”. Îmi ajung lejer trei degete de la o mână ca să număr toate mașinile despre care am spus vreodată așa ceva. Și am testat niște zeci de mașini.
M-a surprins și pe mine senzația pe care am avut-o imediat ce am intrat și în Mercedes și am pornit la drum. Pentru că – nuș cum să v-o zic mai simplu – am simțit că este o potrivire la prima pedală. De parcă eu eram din filmul ei și ea din filmul meu. A fost, dacă vreți, potrivirea firească, naturală, fără nici un efort din partea mea. Iar din partea ei, a mașinii, nici atât. Căci, dacă ar trebui să o caracterizez într-un enunț, așa aș zice: mașina care face tot ce îi ceri fără nici un efort vizibil.
Mercedesul B 200 CDI pe care l-am condus a avut capacitatea cilindrică de 2143 cc și scotea 136 de cai. Nu intru în alte detalii de astea mai inginerești, puteți consulta specificațiile tehnice.
Am făcut cam 1500 km cu mașina. Pe ruta București – Baia Mare și retur, cu oprire la Cugir și Turda și fâțâială prin toate orașele astea și prin împrejurimile lor. Sinteza la ceea ce știu că vă interesează sună cam așa: un consum mixt de 6,5 l și nici un milimetru de senzație de oboseală, indiferent de tronsonul orar pe care am mers în continuu.
Am purtat mașina pe munte, pe Râul Mare din Cugir. Am dus-o sus la Mogoșa, lângă Baia Mare. Am ajuns cu ea și la Salina de la Turda. Adică am testat-o și în regim de drum normal, dar și în regim mai de drumuri de țară. Nu că am făcut off road sau ceva. Dar am urcat-o pe niște dâmburi, cum ar veni. Iar mașina a reacționat cu o naturalețe maximă în toate situațiile. Firesc, nimic forțat, de parcă îți spunea constant ”da, șefu, facem cum vrei matale”, fără să comenteze, să cârâie, să îți dea semnale că nu prea i-ar conveni. Iar asta – nu știu cum sunteți voi – mie îmi place teribil la o mașină.
Cutia automata face toți banii. Ai trei variante de atac disponibile: aia normală (ECO), aia sport și varianta manuală. Îți faci treaba și cu varianta ECO, desigur. Doar că nu prea e pe stilul meu. Așa că am apelat destul de des la gestul care făcea ca pe display să mi se aprindă semnul ”S” :D Iar mașina se transforma într-o nervoasă. Dar cu aceeași naturalețe: ”da, șefu, facem cum vrei matale”.
Am făcut de câteva ori și niște tura mai forțate, pe serpentine. Nu ca să îi testez stabilitatea sau ceva. Căci deja știam că mașina asta nu are nevoie de nuș ce teste, pentru că știam că le va trece fără stres. Dar am făcut-o ca să simt senzația aia de confort maxim în condiții de disconfort aparent. Adică atunci când negociezi o curbă de aproape 90 de grade cu 80 la oră evident că te aștepți să ți se plimbe creierii capului între urechi. Adică așa e setat organismal nostru de dătător cu mașina, cum ar veni. Doar că în Mercedes B senzația nașpa nu există. Există doar sugerarea ei, dacă înțelegeți ce vreau să zic :D
M-am tot gândit ce nu mi-a plăcut la mașină. Dar singurul lucru care mi-a venit în minte este acesta: cel mai nașpa la Mercedes B 200 este că nu este a mea :D Serios, altceva nu pot să îi reproșez. Chiar nu a avut nimic ce să îmi pară suspect, ca să zic așa. Sau ceva despre care să pot spune că ”asta aș fi vrut-o altfel”. Și scriu rândurile astea înainte de a da un search pe google ca să văd – așa cum se face îndobște – ce au scris alți confrați despre mașină. Căci am vrut ca impresia mea despre cum mi s-a părut să fie cea originală, neinfluențată de nimeni și de nimic (nu că aș fi un tip foarte influențabil, firește). Și, dacă greșesc sau ceva, a mea să fie greșeala. Dar sunt îndeajuns de arogant să cred că nu greșesc.
Mi-a plăcut foarte mult Mercedes B 200. A fost cea mai faină extensie tehnologică a mea (ca să bag de astea mai pretențioase) din ultima (multă vreme). Dar, desigur, feelingul ăsta vine cu un preț. La propriu. Căci mașina sare puțintel de 30.000 de Euro.
Calitatea costă, zice o vorbă. Înțeleaptă rău. Mai ales când vine vorba despre Mercedes. Pentru că Mercedes înseamnă, înainte de toate, cred, calitate. Care se vede în fiecare piesă, în fiecare curbă de design, în fiecare turație a motorului, în fiecare luminiță de pe bord, ca să o dau și în electrice. Iar toate aceste bucăți de calitate se adună. Și iese un preț rotund. Pentru că altfel – gen ”mare” – nu i-aș spune. Dar care reflectă cam cât de bună este mașina asta. Foarte bună, adică.
Așa, de final, mi s-a confirmat părerea pe care mi-am făcut-o când am condus, cu ceva vreme în urmă, un alt Mercedes clasa B, adică faptul că Mercedes este cam la fel ca alte mașini, numai că un pic mai bine la absolut fiecare capitol. Pentru că Mercedes.
Vă las cu niște poze cu mașina. Nu că nu ați putea găsi poze mai bune pe siteul de la mama lui, desigur :)) Doar că în cele făcute de mine și de Claudiu o să vedeți ambele mașini prin munții patriei, cum ar veni :D
#masinadefamilie, episodul 8, este un proiect susţinut de către Kooperativa 2.0, Mercedes-Benz şi Canon.
2 thoughts on “Cum am testat Mercedes B 200 ca #MasinaDeFamilie din cauza lui Claudiu Ciobanu”
Ai fost la Turda și nu ai venit până la mine la Bogata (8 km) și țin berile alea de vreo 2 ani la rece :( . Multă sănătate
Să știi că am vrut să îți facem o surpriză, dar erau alea mici tare obosite, așa că a trebuit să plecăm la drum :(