Pe musiu Sorin Poclitaru l-am cunoscut din cauza lui Make. Pentru că el este cel care mi-a tot spus despre acest bard gurist (de la Gura Humorului, nu înţelegeţi altceva :D) şi despre ce poezii faine face el, de le cântă mulţi folkişti. Evident că am şi ajuns la crâşma lui Sorin din Gura Humorului, una după chipul, asemănarea şi feng shuiul lui, adică lovită cu pucul :)) Aşa, ca să înţelegeţi ce vă zic aici, în meniu există şi categoria „nimic”. Pentru care plăteşti. Că doar nu vii în crâşmă să stai degeaba. Sau, mă rog, dacă vrei, poţi să stai degeaba, doar că plăteşti :)) Ca să nu mai zic de faptul că există şi pizza „de neam prost” şi pizza „mănânci aici şi mori acasă”. Vă recomand, dacă ajungeţi prin zonă, să treceţi pe la locul faptei. Este o experienţă. Să îi spuneţi că v-am trimis eu. Şi întrebaţi dacă are scrijele :))
Motivul pentru care scriu aceste rânduri este, însă, altul. Şi anume: Sorin a scris versurile ultimei piesei „Mă confunzi”, a trupei „Nimic întâmplător”, formată din Eugen Mihăescu, Costi Sandu, George Costinescu şi Alex Neagu. Cumva o distanţare de curentul folk în care l-am regăsit constant pe Sorin, dar să fie primit, zic :D
Înainte de a vă lăsa să vedeţi piesa cu pricina, vă spun doar că pe Sorin şi pe Make îi puteţi vedea şi auzi pe 28 ianuarie, la Bistro Atelier, într-un concert cu şi pentru prieteni, deci vă aşteptăm la locul faptei :)
Hai că nu pot să mă abţin să nu vă dau şi un exemplu de poezie (mă rog, poezie… :D), scrisă de Sorin :))
Eu îmi doresc să fiu un terorist
Eu îmi doresc să fiu un terorist,
Un fan de-al lui Alah cel cu islamul,
Să am câte o lună Ramadanul,
Plus straşnice-nclinații de genist.
Aş face-antrenament doar prin nisip,
Cărand în spate saci cu dinamită
Călare pe-o cămilă năpârlită
Ce-ar semăna cu Becali la chip.
M-aş cumpăra cartuşe şi pistoale
Cu care-aş trage-n ținte de carton,
Şi n-aş vorbi de loc la telefon,
De frica ascultării ilegale.
Aş pune bombe construite greu
La uşa ambasadelor străine,
Precum şi pe la două, trei vecine
Care se uită pe vizor mereu.
Aş pune mine antipersonal
În locuri largi şi foarte primitoare,
În anumite secții de votare,
Şi-n dragul parlament bicameral.
Mi-ar place să mă sinucid ,să mor
Pe canapeaua aia a lui Măruță
În ziua când e invitat şi Guță
Cu Beyonce,şi întreg neamul lor.
Mi-ar mai plăcea să cred în Mahomed,
Şi mi-ar plăcea să cred şi-n cele sfinte,
Şi mi-ar plăcea să cred în preşedinte,
Şi-n Ponta mi-ar plăcea,dar nu prea cred.
M-am tot gândit, şi cred c-aşa e bine,
Mă fac de astăzi terorist sadea,
Nu vreau vreo plată pentru lupta mea,
Mie-mi ajung o mie de virgine.
Şi dacă treaba nu e cum se-arată,
Şi vi se pare ca mi-e peste poate
Să fac eu față singurel la toate,
Promit că ma mai sinucid o dată.
3 thoughts on “Sorin Poclitaru, acest dilimandros masiv al contemporaneităţii…”
Foarte bună pizza și poezia de ”La Bomba”! Testat, săptămână de săptămână! Merită promovat locul!
Pingback: Fericirea de a fi ortodox vine la pachet cu alte fericiri mai mari sau mai mici - Cristian China Birta
Pingback: Cum am ratat şansa de a câştiga premiul Nobel pe pile - Cristian China Birta