Mă sună Cătălin Striblea. Un om cu un suflet enorm, care mai are şi calitatea teribilă (in my book) de iubitor de handbal. „Vezi că trag o fugă până la tine, poţi cobori să îţi dau ceva?„, mă întreabă el. M-am dus, cum să nu mă duc. Ne-am întâlnit şi mi-a dat un afiş  cu echipa României Under 18, campioană mondială. Eram un pic mirat că s-a obosit să vină până la mine ca să îmi dea un afiş, chiar dacă era un afiş cu o echipă de care toţi suntem mândri. Dar am văzut apoi că medalia de aur de pe afiş era… metalică. Părcă era chiar de aur….

Apoi am văzut filmul de mai jos. Şi am înţeles că am primit o parte din măreţia campioanelor noastre. Care au donat câte puţin din medalia de aur pe care au obţinut-o la Campionatul Mondial Under 18 din Macedonia pentru ca aceste afişe să fie cu adevărat de aur. Moment în care m-am emoţionat cumplit…

Simt, în moduri pe care nu le pot explica deplin, că suntem martorii unui moment de cotitură în handbalul românesc. Unul din acele momente care, deşi nu le înţelegem pe deplin atunci când se întâmplă, schimbă pe vecie acest sport. Simt că renaşte speranţa… Există aur în fiecare dintre noi…

#HaiRomânia