Poate că ar fi trebuit, înainte de a vă da exemplele de mai jos, să fac o listă lungă de motive pentru care un brand, orice fel de brand, fie că e personal sau de companie, fie că e minuscul sau cât China, ar trebui să monitorizeze permanent în gura cui din social media (pardon my French) se balansează brandul său. Şi apoi încă o listă lungă cu motive pentru care ar trebui ca, în anumite moment, brandul cu pricina să şi activeze celula de reacţie rapidă (că imensa majoritate nu o are, asta este o altă discuţie) şi să, fireşte, reacţioneze. Şi apoi, aşa ca să mă arăt deştept, să vă dau câteva motive pentru care este bine să te gândeşti profund şi acerb la funcţia de prevenţie pe care trebuie să o ai în vedere când îţi faci strategia de prezenţă în social media.
Dar nu o să vă dau nici o listă. Căci, dincolo de orice liste şi citate din gânditori 2.0 şi din manuale de social media, în primă şi primă instanţă în astfel de cazuri trebuie să funcţioneze bunul simţ. Care, când nu există, se cheamă că nu are cum să funcţioneze.
No bun, acestea fiind spuse, să trecem la nişte exemple „aşa da” şi „aşa nu” în social media. Păţite de mine, cele mai multe. Cu menţiunea că am făcut selecţia lor aşa cum am considerat eu că şade bine bloggerului, adică fix subiectiv. Spun asta pentru cei care vor simţi acut nevoie să o bage pe aia cu „bine că scrii de X, dar de Y nu„. Şi cu extra-menţiunea că nimeni nu vă împiedică să scrieţi despre Y la voi pe blog sau chiar acilea în comentarii. Atâta vreme cât nu înjuraţi şi alea, alea, caz în care vă luaţi editarea comentariului şi, dacă nu am ce edita, spam.
Am zis să vă dau exemplele în cuplu, cum ar veni. Mi se pare că se înţelege mai bine ideea de minim bun simţ, ca primă regulă de funcţionare a unui brand în social media, pe care mi-am propus să merg.
Exemplul 1
Hai să vă mai spun despre mojicia Perfect Tour, care au dat cu jula copy/paste după un brief de-al nostru şi nici până în ziua de azi nu au catadixit să răspundă la mailurile noastre sau la bătutul nostru de obraz. Aşa că rămâne cum am stabilit.
Şi ca să vedeţi diferenţa de bun simţ (căci, am stabilit deja) dintre ăi de mai sus şi cei care au cu adevărat bun simţ, ia uitaţi-vă ce s-a întâmplat cu cei care au făcut cam acelaşi lucru, adică copy-paste după brieful nostru, dar şi-au cerut scuze imediat şi au reparat instant eroarea (care, am înţeles, a aparţinut unui angajat de acolo, fair enough).
Exemplul 2
Văd la Tudor materialul despre furăcioşii de la Aerotravel Sibiu. Pe scurt, designerul a muncit pe nişte propuneri, firma le-a implementat, dar nu a mai plătit. Au scris mai mulţi, s-a făcut buzz pe facebook, alea, alea, s-au trimis mailuri către companie, dar din părţi, tăcere absolută şi, din toate punctele de vedere, jignitoare.
Dar uite şi un contra-exemplu, cazul Diva Charms. Unde, oarecum pe modelul de mai sus, un designer a sesizat că un desen creaţie proprie este pus în vânzare de siteul cu pricina fără acordul său şi a ieşit în social media să îşi anunţe nemulţumirea. Cei de la Dva Charms au reacţionat prompt, şi-au prezentat scuze (am vorbit şi eu cu project managerul şi am înţeles că au luat tircourile din altă parte, nu le-au făcut ei, aşa că, pe undeva, este de înţeles greşeala…) şi – iar aici treaba devine extrem de plăcută! – i-au propus designerului cu pricina o colaborare. Asta apropo de bunul simţ, aşa că respect Diva Charms.
Exemplul 3
Vineri m-am abonat la voyo. Am vrut să văd care e şmecheria, adică să văd cum funcţionează (interes pur profesional, deci). Căci timp să mă uit la filme (de seriale nu are rost să vorbim, e ca aia cu funia în casa lu spânzuratu) are cine are, io nu am. Eu am plecat – repet, era vineri seara, când lumea are un anumit feng shiu – de la ideea că îmi fac cont, plătesc şi totul va fi foarte simplu. Dă-i pace, mare greşeală am făcut să cred asta… Căci a urmat un întreg şir de motive de enervare, inclusiv cu sunat în call center la ei pe motiv că banii mi i-au luat, dar de văzut filme nu puteam să văd, în fine, pe scurt, m-am enervat teribil. Şi, ca fiinţă social media ce sunt, am simţit nevoia să îmi împroşc nervii în social media. Într-un mod mai dur, mult mai dur decât ar fi trebuit să fie, dacă aplicăm regula minimului bun simţ, despre care vorbim aici. Îmi pare rău că am explodat aşa, o să încerc să mă controlez pe viitor. Pentru binele meu, desigur. Adică al brandului meu personal, fireşte…
Am văzut la Vlad modul în care a reacţionat Delia la scrisoarea lui Cornel. Îl dau ca exemplu de cum să detensionezi o posibilă escaladare a conflictului (ah, de când doream să folosesc expresia asta…). Şi ca un contra-exemplu la enervarea mea de mai sus, unde, din jdemii de puncte de vedere, repet, am sărit calul…
Gata, hai la treabă. Sau, dacă aveţi vreme şi chef, mai daţi şi voi exemple de astfel de cupluri „aşa da” „aşa nu”. În ideea că poate, poate, învăţăm şi noi ceva, mai ales ei, if you catch my drift…
4 thoughts on “Câteva exemple „aşa da” şi „aşa nu” în social media”
Cu jalban’n mediul online este la fel ca si’n offline :) este nevoie de responsabilitate de ambele parti.
Am facut niste diplome pt o campanie a unei banci importante si nu au vrut sa ma plateasca pt ca mi-au trimis textul gresit si au observat asta cand inmanau diplomele…asta desi le-am trimis la corectat la ei de vreo 3 ori inainte
Sunt oameni şi Oameni, ca şi firme şi Firme.
Sincer, mă bucur că-i dai în vileag şi pe unii, şi pe ceilalţi.
Mă gândeam că după episodul „Ponta – plagiatorul” se mai domolesc lucrurile dar, se pare, că un plagiator e tot un plagiator fie că vorbim de teze de doctorat, de design-uri sau de articole (brief-uri) copy-paste. Mă amuză prostia celor care au copiat şi textul care nu le trebuia (cel cu mecanismul de campanie).