De fiecare dată când aud pe cineva care recomandă unui blogger „fii, măh, obiectiv!” mă apucă bâţul 2.o. Căci, din punctul meu de vedere, obiectivitatea şi bloggerul sunt două noţiuni care nu au nici o legătură una cu alta. Mă rog, cel mult că discutăm noi despre ele, căci în rest una e despre mere şi alta despre microcipuri.
Iată ce ne spune dexonline.ro la obiectivitate:
Blogger imparţial. Aşa ceva nu există desigur. Din mai multe motive. Poate cel mai mare motiv, cum ar veni, unul de o universalitate magistrală, ar fi ca imparţialitate nu există şi că ceea ce numim noi imparţialitate reprezintă doar convenţia general acceptată că trebuie să avem la nivel teoretic o unitate de măsură teoretică la care să ne raportăm şi să vedem, în cele din urmă şi de fiecare dată, că imparţialitatea în realitate nu există. E o conveţie, adică o mică minciunică, aşa cum este orice convenţie general acceptată.
Un alt motiv ar fi că fiecare vedem şi înţelegem altceva când vorbim despre imparţialitate. Ca să mă fac mai bine înţeles, hai să o dau pe bere, fireşte. Uite, imediat ce am scris „bere”, fiecare dintre voi, cei care îmi faceţi onoarea să mă citiţi, aţi înţeles altceva. Cum e şi firesc. Căci – horribile dictu – dacă am înţelege toţi acelaşi lucru lumea asta ar fi de o tristeţe copleşitoare…
Blogger nepărtinitor. Nope, nici aşa ceva nu există. Căci de fiecare dată când un blogger dă „publică” se caţără de o anumită parte a chestiunii abordate. Chiar dacă el, bloggerul, crede din toată fiinţa lui că este total nepărtinitor. Numai că, vedeţi voi, restul lumii va avea grijă să îl încadreze pe respectivul blogger într-o parte sau alta, depinde de cât de lipsit de imparţialitate este fiecare cititor, ca să zic aşa. Aşa că, pe sistemul „nu eşti ce crezi tu că eşti, ci ceea ce crede lumea despre tine„, aşa şi bloggerul cu nepărtinirea, adică îi dă cu virgulă.
Blogger obiectiv. În lumina celor spuse mai sus, ce rost are să spunem mai multe? Adică am putea spune mai multe, dar tot ceea ce am face ar fi să amânăm inevitabilul, adică concluziile de mai jos.
Bloggerul cu atât mai mult nu are cum să fie imparţial, nici nepărtinitor, nici obiectiv. Pentru că bloggerul nu lucrează cu unităţi de măsură standardizate, nu are un şubler lexical după care să măsoare fiecare cuvinţel, nu are un insectar lingvistic cu care să compare termenii pe care îi foloseşte atunci când scrie. El scrie pentru că aşa îi spune drăcşorul ăla din coraconul lui şi bine face că face aşa. Unii o fac mai bine, alţii mai rău (analiza literară şi semantică e deschisă aici precum un non-stop din colţul blocului). Dar toţi o fac din cauza drăcşorului.
Bloggerul nu trebuie să fie imparţial, nici nepărtinitor, nici obiectiv. Ar fi păcat, mare păcat să fie. Pentru că nu o să îi iasă. Deloc. Şi din toată strofocarea de a se arăta altfel decât este o să rămână doar cu părerea de rău că lumea este atât de subiectivă atunci când îi judecă încercarea de a fi imparţial şi nepărtinitor şi obiectiv…
Bloggerul nu trebuie să fie obiectiv, nici imparţial, nici nepărtinitor. Dar asta nu înseamnă că trebuie să fie bădăran, gherţoi, cocalar 2.0. Căci a pune semnul de egalitate între a fi de un subiectivim atroce, dar argumentat şi înjurătura întru spiritul imparţialităţii organice este o mojicie. Pe care unii, din păcate, o fac fără nici un fel de efort. Cu rezultatele aferente, desigur.
Diferenţa dintre a fi un blogger bădăran şi unul care respectă minime limite de bun simţ nu are legătură de nici o culoare cu social media. Ci cu ceea ce este, fiecare din ei, ca om. Iar când vine vorba despre oameni şi caracterele lor, ei bine, stimabililor, nu-i aşa că suntem de un subiectivism atroce în apreciere? Aşa, cam ca un blogger.
14 thoughts on “Despre subiectivismul şi imparţialitatea bloggerilor”
Cam da. Prin insusi faptul ca bloggerul alege sa posteze despre o chestiune, a lasat impartialitatea deoparte. Chiar si daca nu exprima nicio parere, prin faptul ca a ales varianta 1, sa vorbeasca despre cutare, s-a dedat la atitudine, in dauna altor chestiuni pe care nu le-a considerat mentionabile.
Exact. Prin insusi gestul de a alege intre A si B, s-a dus dreaqu cu impartialitatea :)) Bine, aici nu vorbim despre asemenea nuante filosofice, totusi. Ci trebe sa o spunem ca de la peluza, cam cum am incercat eu mai sus si cum, desigur, nu am reusit :D
Ti, că bine le mai zici! Sunt de acord într-o oarecare măsură cu tine. Şi cel mai bun exemplu pe care îl pot da ca argument este exact blogul colectiv de cărţi al cărui mic şef sunt. M-am apucat de treaba cu recenzatul cărţilor nu petru că aş fi un critic la concurenţă cu Dan C. Mihăilescu, ci pentru că îmi place să citesc şi am considerat că părerile mele (de cititor) or să îi ajute şi pe alţii. La un moment dat am încercat să fiu obiectiv cu o carte care nu-mi plăcuse, găsindu-i şi un punct forte sau un aspect pozitiv în contrabalans. Şi o prietenă, beta-cititor mi-a spus că fi de obicei îi place cum scriu dar că respectiva recenzie parcă nu mă reprezintă. M-am întrebat de ce şi mi-am dat seama că îi lipsea… Subiectivitatea.
Cât despre gherţoism, da, iarăşi ai dreptate că nu e egal cu subiectivitatea. Ar fi că şi cum eu (iarăşi eu) ar pune egal între „ce carte tâmpită şi de c*cat e asta” şi „nu mi-a plăcut pentru că are personaje multe şi lipsite de complexitate”…
Big Like la ultima fraza, ai dat un exemplu concret din ceea ce faci tu si beton de ilustrativ :D Evidamont ca eu nu as citi o recenzie la o carte scrisa… obiectiv. Adica cum? Imi spui cati centrimetri are si cate grame? :)) Vreau parerea recenzorului, critica sau nu, fara injuraturi, dar cu argumente si cu sfantul „parerea mea este ca…”!
Păi ori vorbim cu exemple ori nu o mai facem? pies: scuze pentru typo-urile din comentariul anterior, m-a bătut T9 :P
perfect de acord. mai ales ce fiecare individ – nu doar blogger – isi stabileste propriile limite de bun simt. si trateaza – cu subiectivism desigur – ceea ce el considera a fi prostie, ignoranta, aroganta, smecherie, hotie, falsitate … stii chestiile alea din blogosfera de la noi, fie cu indulgenta, fie cu badaranie. Fiecare individ isi stabileste propriile norme de conduita si modul cum se raporteaza la ceilalti.
Daca este considerat badaran de unii, el poate se considera un individ care spune lucrurilor pe nume, in felul lui, fara menajamante.
Si nu este nevoie neaparat sa postezi despre asta. Poti sa discuti cu amicii la o bere, sau sa gandesti.
Stii.. daca esti diferit de restul gastii, daca gandesti alfel, daca ii spui uni blogger ca nu esti de acord cu el, te invita sa nu mai comentezi la el – asta daca nu te baneaza direct. In mintea lui crede probabil ca ai sa te rogi sa te lase sa comentezi la el!
Si, cum sa fi obiectiv, cand sunt cativa bloggeri care emit opinii neofasciste pe blogurile lor (moarte tiganilor) iar in comentarii vezi sute de aplaudaci. Mai rau, companiile isi fac reclama pe blogurile alea.
Personal nu am dect doua optiuni: sa fiu badaran cu blogerul respectiv sau sa fac print screen la posturi si sa le trimit la CNCD.
Prefer prima varianta: sa fiu considerat badaran.
Bine zici matale ce zici, se completeaza cu scriitura mea. Dar pe mine m-ai prins la faza cu CNCD. Chiar ai trimis asa ceva acolo?
nu. nu am trimis. dimpotriva. am ales sa fiu considerat badaran.
Pe unul din ei insa l-am raportat la FB. De fapt o reclama a lui.
Nu e vremea trecuta insa cu CNCD…
Si in completare. O considera cineva pe Pink ca e nesimitita atunci cand canta „Stupid Girl” sau „Mr President” ? Nu cred. Ii considera cineva badarani pe Parazitii ? Poate unii mai pudici.
Mesajul este acelas si cand spui: „e o carte de cacat pentru ca… (argumente)” si cand spui ” nu merita sa cititi aceasta carte deoarece… (argumente)” .
De ce as blama atunci un blogger cand face acelas lucru? De ce l-as considera badaran?
Nici daca nu aduce argumente nu am dreptul sa il consider badaran: are libertatea de exprimare.
Atunci insa cand posturile lui vor „moartea tiganilor” nu mai poate fi invocata libertatea de exprimare.
Cred ca te-ai prins care sunt la bloggeri ma refer :D
Da, mesajul e același când spui “e o carte de cacat pentru ca… (argumente)” si cand spui ” nu merita sa cititi aceasta carte deoarece… (argumente)”. Este însă cu totul altul atunci când spui „E o carte de căcat!” (și-atât). Și oricum, consider că în nișa asta cuvintele tari pot fi ignorate. E mai bine să le folosim în situații în care le folosesc, de exemplu, paraziții. E mai potrivit. :)
Ioane, putem sa nu fim de acord – eu blogger, tu cititor – dar conteaza cum imi spui asta. Daca nu esti de acord cu mine si imi spui „bai, boule! nu e asa cum crezi tu!” si eu ti-as sterge comentariul. Sincer, mi se pare mai corecta varianta cu raportat la CNCD daca e o incalcare grava decat sa il injuri – asta inseamna ca nu esti cu nimic mai presus.
Marius, my old friend. Stii de ce nu merita sa raportez indivizii aia? Pnetru ca in tara asta totul functioneaza pe cu totul alte principii decat cele normale. Nu as rezolva nimic. Sau dureaza ani de zile pana cineva catadixeste sa iti raspunda. Pe de alta parte nu sunt deloc fariseu. daca ceva nu imi convine spun. asa in stilul meu badaran. Ce crezi ca o sa pateasca ala in cazul in care CNCD ma baga in seama?
isi ia o amenda de 200 lei iar intere timp el a incasat mii de euro de la companiile care nu au jena in a-si face reclama pe blogul unui neofascist. Culmea este ca oameni care sar in sus pentru aparea democratiei atunci cand ea este incalcate de personalitati politice, nu au nicio jena sa se afiseze cu un neonazist. Mai mult, se mandresc cu faptul sa sunt prieteni. II inteleg insa: si ei sun subiectivi. Iar Chinezu a spus f. bine: nu exista obiectivitate. Nu doar in randul bloggerilor. Nicaieri. Omul prin natura sa este subiectiv. Intr=un fel te judec pe tine care imi esti prieten – chiar daca o sa calci pe aratura – si altfel pe altii care calca pe aratura la fel ca tine.
Termenul Blogger obiectiv ar putea fi considerat ca o contradicţie. Bloggerul scrie despre despre lucruri şi fapte prin prisma propriilor convingeri – şi aici „subiectiv” nu are nicio legătură cu interpretarea filozofică a termenului. A, nu ar trebui să denatureze faptele, hmmm… aici e deja mai complicat. Cred că e mai important să ai coloană vertebrală, iar bădărănia nu ar trebui să-şi găsească loc aici. Poţi spune frumos nişte lucruri care dor, ca în exemplul lui Lucian. Sunt obiectiv într-un audit :D, dar nu când vine vorba despre descrierea unui loc sau a unui preparat culinar (chiar cum ar fi?) :))).
Asta este marele secret: sa fii subiectiv, dar subiectivismul tau sa reprezinte in mare ideile pe care le impartasesc si cei din comunitate.
Si daca nu le impartasesc macar sa simta ca se regasesc in ele.
Sunt extrem de subiectiv dar si extrem corect fata de mine asa ca ma pot privi linistit in oglinda … chiar daca sunt prea batran, prea „bine facut” si prea chel :)