Teoretic această discuţie ar fi trebuit să o purtăm pe blogul de pe sportlocal.ro. Doar că am ales să scriu aici aceste rânduri pentru că 1. o să folosesc un limbaj mai 2.0, ca să zic aşa 2. se leagă masiv de social media, căci postarea a venit firesc în urma excelentului eveniment Timişoara Brands Tour (despre care vă anunţ că o să mai scriu, cu toată întârzierea pe care mi-o asum şi care mă gată şi mă termină, dar no, om îs şi numa două mâine şi câţiva neuroni am şi io…).
Una din părţile mele preferate la Timişoara Brands Tour a fost că ne-am întâlnit cu 3 echipe: RCM Timişoara, BC Timba şi Poli Timişoara (eu aşa i-am spus şi o să îi spun mereu, lăsaţi-mă cu tehnicalităţile). Toate trei evenimente care mi-au picat teribil de bine la coracon, drept pentru care în toate pozele de acol am un zâmbet cât China :D Hai să le iau pe rând şi pe scurt, ca să ajung la ideea din titlu. Şi să începem discuţia.
Întâlnirea cu băieţii de la RCM Timişoara. Am scris deja despre extrem de emoţionantul moment când m-am întâlnit cu legenda Chester Williams. M-am reîntâlnit cu Daniel Carpo, omul care combină foarte bine performanţa în rugby cu bloggingul şi cu care mă ciocnesc (nu la propriu, bre, vă daţi seama :D) oricând cu mare plăcere. Am povestit un pic cu băieţii, am dat nişte pase, Toma a reuşit performanţa aproape să dărâme doi rugbişti din emisfera sudică atunci când l-au ridicat în tuşă, de astea de bloggeri :)) Am primit şi un tricou din partea echipei, pe care l-am pus cu mare mândrie în colecţia personală :)
Întâlnirea cu băieţii de la BC Timba. Momentul de mare angajament a fost meciul de baschet (mă rog, meci… mă rog, baschet… :D) pe care bloggerii noştri mai sportivi l-au săvârşit în compania (ca să nu zic mai rău :D) baschetbaliştilor timişoreni. Aveţi filmarea mai jos. Plus un bonus, cu Tinu Vidaicu, directorul de marketing al clubului, în care ne spune despre istoria imnului echipei, realizat de rapperul Eli. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost atmosfera de tovărăşie pe care am simţit-o între oamenii de acolo, rar simţi asta, trust me, sunt umblat prin lumea asta :)
Întâlnirea cu băieţii de la Poli Timişoara. Foarte interesantă discuţia cu ei. Şi deschisă. Nu aveau nici o problemă în a ne răspunde întrebărilor, chair ale mai dificile cu învălmăşeala aia cu două echipe, cu galeria care susţine echipa din Recaş (nu are rost să mă apuc să vă spun, o să vă prindeţi urechile…). Un punct special pentru Ovidiu Petre, un tip foarte echilibrat şi cu care chiar mi-ar face mare plăcere să stau cândva la o bere. Să povestim despre mai multe, nu doar despre fotbal :)
No bun, acestea fiind spuse, să revenim la ce vă întreb în titlu. Pentru că o să vedem din ce în ce mai mult – părerea mea strict personală – consilii locale care o să spună „noi sprijinim echipa X şi echipa Y, alţi bani nu mai avem, celelalte să se descurce„. Nu aş aduce alte precizări, prefer să aduc argumente şi să răspund la ce ziceţi voi în comentarii. Ca să fie interactivitate. Aşa că mingea este în terenul vostru, cum ar veni :)
Timişoara Brands Tour este un proiect este realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timișoara.
Branduri participante: Timișoreana, Cramele Recaș, Arsenal Park, BC Timba Timișoara, REC Universitatea de Vest Timișoara, ACS Poli Timișoara.
Parteneri de mobilitate: Peugeot România.
Parteneri: PRbeta, Asociaţia Timișoara Capitală Culturală Europeană, Porsche Timișoara, Amvest, Restaurant Belvedere.
13 thoughts on “Câte echipe ar trebui să finanţeze un consiliu local?”
În consiliile noastre locale nu cred că este vorba neapărat de lipsa banilor ci de o gestionare ineficientă a fondurilor. Ar fi excelent ca autoritățile să sprijine financiar și logistic cât mai multe echipe sportive locale, însă realitatea ne-a arătat că de abia pot sprijini o singură echipă. Cred că pe viitor consiliile ar putea să atragă investitori și sponsori pentru echipe, ceea ce ar însemna pe de-o parte o povară financiară mai mică pentru autorități iar pe de altă parte un sprijin consistent pentru performanța sportivă a echipelor locale.
Teoretic ai dreptate. Adica se gestioneaza, de regula, foarte prost fondurile. Doar ca la fel de adevarat este ca atunci cand ai doar 10 lei si trebuie sa ii imparti la vreo 5 echipe, care fiecare are nevoie de vreo 8 lei ca sa supravietuiasca, trebuie sa iei niste decizii. Proaste sau bune, dar trebuie luate.
Cred ca aceasta este discuţia, de fapt. Pentru ca, simplu spus, nu ajung banii pentru toata lumea.
Da’ bine mai, la basket in blugi? N-a fost Cretu acolo ca era vedeta, dupa cat am exersat iarna trecuta la Sport-Blog-Meet :)
Revenind la intrebare, la Craiova am inteles ca vor face cam asa: echipele care si-au indeplinit obiectivul vor primi mai mult, cele care nu si-au indeplinit obiectivul vor primi mai putin. Un alt criteriu ar trebui sa fie si numarul de spectatori care vin in Polivalenta pentru fiecare echipa sustinuta de Consiliul Local. Spor(t)!
E un criteriu de departajare corect si nu prea :) Adica ce te faci cu – sa zicem, la nivel pur teoretic – o echipa de fotbal american? Care este la inceput, trebuie sa investeasca sa promoveze acest sport in Craiova si care are nevoie de ceva ani sa creasca.
Sistemul despre care ne spui tu este pentru echipele de top. Ar fi mare pacat ca toti banii sa se duca doar inspre ele si doar pe astfel de criterii.
Ca sa nu spun ca una este numarul de spectatori la un meci de fotbal si altul la un meci de handbal. Chiar si in Craiova :))
Fiecare oraş are unul sau mai multe cluburi reprezentative. Acelea trebuie ajutate în primul rând. Desigur, nu întreg clubul, ci echpa care practică un sport iubit pe plan local, că-i fotbal, rugby sau handbal feminin, nu contează. Din păcate, edilii nu se implică prea mult, dacă nu-i interesul lor personal la mijloc. Asta intră la îndatoriri de serviciu sau nici atât.
Dar ce inseamna „club reprezentativ”? Adica ce criterii sunt cele valabile ca sa categorisim un club asa?
Hai sa iti spun altfel. Sa luam Bucurestiul. Daca ii intrebi pe rapidisti, o sa iti spuna ca Rapid este reprezentativ. Stelistii ca Steaua, dinamovistii ca Dinamo :)
Banii consiliului local (de fapt ai comunitatii)trebuie dirijati spre scoli si spre sportul scolar nu spre echipe profesioniste.
Loviti cu „votul negativ” ca nu-i suparare :)
Oricat de tare mi-ar placea sa iti dau Like ce ai zis (caci sunt mare, mare fan al sportului scolar) nu se pot da toti banii in directia asta. Sigur ca, la o adica, daca este sa fiu obligat sa aleg musai, asa as alege si eu, cum zici tu :)
apăi, principala greșeală pe care o fac cei implicați în sport în România îi să creadă că-i de datoria statului să-i ajute.
nu zic că statu, prin consiliile locale, n-ar trebui să ofere sprijin financiar, dar atâta vreme cât, în fiecare an, clubul respectiv doar absoarbe resurse și nu reușește să se auto finanțeze, ajutorul de la stat ar trebui să înceteze și să fie redirecționat către sportul de la nivel școlar și de juniori.
Corect, si eu visez sa traiesc acele zile in care cluburile sa reuseasca sa se sustina singure. Dar mai este mult pana departe. Noi vorbim despre prezent, un prezent in care, daca un consiliu local nu da bani sportului, in multe localitati acesta moare…
bun. înseamnă
1. că nu este nevoie de el
2. că managerii tre să-și facă treaba mai bine și să se gândească la o echipă ca la un business.
iar acu s-o dau puțin în sf: în SUA, dacă numărul de spectatori la meciurile unei echipe descrește constant iar companiile locale nu se mai arată dornice să sprijine echipa, atunci aceasta ori se mută într-un alt oraș, unde este dorită, ori se desființează.
Ok, hai sa zicem ca accept argumentele tale cand vine vorba despre echipele mari, profesioniste. Dar ce te faci cu sportul scolar? Sau cu echipele abia infiintate si care ar putea aduce un beneficiu de imagine localitatii?
păi sportul școlar/de juniori ar trebui sprijinit în primul rând, pentru că aici se formează un sportiv.
iar echipele aflate la început de drum ar putea fi sprijinite, dar pe o anumită perioadă de timp și cu condiția stabilirii și îndeplinirii unor obiective. (numa să nu fie același în fiecare sezon: evitarea retrogradării :))