Să recapitulăm, de dragul argumentaţiei, rezultatele alor noastre de ieri din Europa League.
Dinamo – Galatasaray 0-3
Fenerbahce – Steaua 3-1
CFR – Sparta Praga 2-3
Anderlecht – Poli Timişoara 3-1
Le-aţi văzut? Bun. Să ne intre bine în cap: atâta putem. Problema noastră, ca naţie ce mâncăm fotbal pe pâinea noastră cea de toate zilele, nu e ce rezultate au echipele noastre, ci aşteptările pe care le avem noi de la ele. Pentru că nu putem înţelege, nu suntem capabili de aşa ceva, că mai mult de atât nu se poate în acest moment.
Şi vă rog să nu îmi contra-argumentaţi cu Unirea Urziceni. Pentru că în cazul găştii lui Dan Petrescu, care oricum este cea mai în formă echipă românească a momentului, ceea ce a acţionat masiv în obţinerea rezultatelor a fost acel „nu ştiu ce” cu care ne loveşte fotbalul din când în când. Un fel de nebunie internă a fotbalului, dacă vreţi.
O nebunie pe care am văzut din plin în meciul de la Glasgow, câştigat de Unirea de-a dreptul mirobolizant. Nebunia pe care am văzut-o şi la Onofraş cu şutul său de-a dreptul dement când a egalat pe Ghencea. Şi aceea şi nebunie am văzut-o aseară şi la CFR Cluj când, după egalarea lui Dubarbier, în clujeni a dat psihedelicul şi s-au apucat să atace în 9 oameni poarta pragheză.
În fotbalul de astăzi nebunia e frumoasă, apetisantă. Dar ceea ce te conduce la rezultate ca lumea este strategia, consecvenţa şi putirinţa financiară. Altfel facem doar succesuri de astea.
1 thought on “Succesuri româneşti pe linie în Europa League”
CFR trebuia sa tina cu dintii de egal, ar fi fost fenomenal sa scoata macar un punct, iar sansele de calificare ar fi fost (cu bold) mult mai mari.
Adevarul este ca la 2-2 saream pe sus in redactie si speram la un 3-2, insa recunosc ca era vorba doar de nebunia de moment, pe care o voi uita repede. CFR-ul m-a facut sa traiesc intens, dar scurt. Pentru ca daca erau mai calculati, era posibil sa fi trait un pic si la primavara.