Unii dintre voi, adânc ancoraţi în sinergia 2.0, nu puteţi înţelege de ce este atât de greu, de multe ori, pentru un brand să funcţioneze corespunzător în social media. Căci diferenţa fundamentală dintre tine ca persoană (ca să nu zic blogger) şi un brand (pot spune lejer companie) în ceea ce priveşte prestaţia în 2.0 este una ce ţine de circuitul de luare a deciziei şi de gestionarea efectelor acestei decizii. Hai să încerc să fiu mai explicit. În doar 3 păreri, nu de alta, dar ştiu că aveţi multă treabă.

Părerea 1. Când eşti tu cu tine, pe cont propriu, lucrurile merg mai uşor. Adică tu eşti şeful, tu centrezi, tu dai cu capul. Iar dacă ai luat decizia bună, tu câştigi, dacă ai luat-o pe aia naşpa, tu pierzi. În cazul unui brand, chestiunea este mai complicată, căci vorbim de o echipă de oameni care trebuie să ia decizia de comun acord (dap, inclusiv trebuie convinşi şefii, unii dintre ei uitându-se chiorâş la lumea 2.0). Iar când vine vorba de asumarea efectelor deciziei, lucrurile sunt mult mai complicate, fireşte, căci o decizie bună este decizia tuturor, nu-i aşa?, în vreme ce o decizie greşită este doar a acarului Păun, desigur. De unde mişcatul cu mai multă greutate (în sensul de lentoare) în cazul companiilor.

Părerea 2. Gestionarea unei mişcări în social media este total diferită în cazul unei persoane faţă de cazul unui brand. Dacă eşti tu cu tine, pe cont propriu, te descurci, adică nu ai jdemii de oameni care să te „consume” în fiecare zi şi cu care să interacţionezi. Şi chiar dacă ai avea, poţi să le dai cu flit la o adică (exagerez, ca să mă fac mai bine înţeles) şi cu asta basta. Pe când în cazul unui brand, dacă la o mişcare în social media reacţionează nişte mii de oameni (care întreabă ceva la care, fireşte, brandul trebuie să răspundă), brandul trebuie să fie pregătit. Iar asta înseamnă reruse. Umane, financiare, de know how, de astea. Plus că, indubitabil, brandul nu poate da cu flit (ca să rămân în aceeaşi logică exagerată) cuiva.

Părerea 3. Mereu spun că social media funcţioneată ca o oglindă. Dacă tu cu tine, pe cont propriu, te uiţi în această oglindă şi vezi că lumea 2.0 te vede altfel decât te vezi tu, revenim la Părerea 1 de mai sus, adică depinde de tine să iei o decizie dacă să faci sau nu ceva şi să trăieşti cu această decizie. În cadrul unui brand, atunci când oglinda 2.0 îi arată că nu e aşa cum credea că este, vorbim despre un mic cutremuraş în sistem, care înseamnă muuuuuult mai mult decât întoarcerea la Părerea 1, de unde şi reticenţa unora care se ocupă de branduri să se mişte în social media.

Bun, acestea fiind spuse, salut categoric curajul brandului Cora de a se arunca în „gura lupului 2.0”. Căci exact asta s-a întâmplat. Un brand care a ieşit pentru prima dată la modul serios în blogosferă cu mare, mare curaj şi întrebând direct oglinda 2.o. Iar pentru asta, cred eu, merită salutul meu de rigoare. Şi, dacă îmi permiteţi, să fie un motiv de studiu pentru alte branduri. Mă bucur că la acest gest de curaj a contribuit din plin Blogal Initiative? Ba bine că nu :D

Apropo de studiu, la acestă campanie au participat 70 de bloggeri, cu 93 de postări, iar partenerii noştri de la Zelist Monitor ne spun că această campanie a generat 74.000 impressions şi a fost văzută de 37.000 de vizitatori neduplicaţi. E ok, zic :)

PS Consecvent decretului prezidenţial :D, mulţumesc stimabililor de la DDB, în special lui Dan Costea, pentru că reuşesc să propovăduiască la modul corespunzător cuvântul 2.0 în rândul clienţilor care vor şi ştiu să asculte :)