Caz aplicat (imobiliar) despre cum să nu faci Ziua Porţilor Deschise

Tot aud că piaţa imobiliară e varză şi că nu mai cumpără nimeni nimic, ştiţi voi, faza clasică. Presupun că sunt multe pricini pentru care asta se întâmplă, pricini la care eu nu mă pricep decisiv, drept pentru care nu m-aş încumeta să le trec în revistă. Dar spun cu tărie că una din aceste pricini este şi o anumită – cum să îi zic să nu par deplasat? – stare de jemonfichism a unor agenţi imobiliari. Şi spun asta pentru că de câteva luni am decis să testăm timid piaţă, să vedem care e feng shuiul, căci va veni cât de curând vremea în care va trebui, dat fiind că tribul chinezo-birtez numără acum 5 persoane şi un câine, să ne mutăm într-un spaţiu mai generos. Iar în cadrul acestor întâlniri cu lucrători în breasla imobiliară mi-am dat seama că cel puţin jumătate din ei ori nu vreau ori nu ştiu să îşi facă meseria.

Dar capacul capacelor a fost pus de cei de la Hystria Residence. Care ne-au trimis pe mail invitaţia la Ziua Porţilor Deschise, după cum puteţi vedea mai jos. Nu era necesară programare sau ceva de genul, cică găsim acolo pe cineva. Aşa că am zis să mergem să vedem ce şi cum. Nu am ajuns în Corbeanca la 10 fix, aşa cum scria în invitaţie, căci deja ştiam că s-ar putea să avem surprize. Dar am ajuns pe la 11.00. Nu era nimeni acolo, evident. Nici măcar un A4 scris cu pixul cum că „bre, dacă tot aţi venit, ia daţi un telefon la numărul 07………, poate răspunde cineva”.

Ne-am plimbat noi singurei prin complex, printre casele din curţile cărora oamenii se uitau oarecum la noi (căci era clar că avem faţă de turişti sau ceva), ba chiar am avut onoarea să vedem cum a prestat o maşină de vidanjare la una din case (de unde am dedus că acel cartier nu are canalizare). După vreo juma de oră, ne-am întors la intrarea în complex, unde erau birourile. Nimeni. Drept pentru care am decis să plecăm. Eu, desigur, am coborât câţiva sfinţi din cele ceruri, căci, spre deosebire de cei de la Hystria Residence care au timp să îl ardă de pomană, eu nu prea am.

Drept pentru care îi salut pe cei care se ocupă de acest complex, le urez viaţă uşoară şi îi rog să nu mă mai deranjeze cu nici o ofertă. Căci m-am convins că sunt mult prea profi pentru puţinele mele puteri de a înţelege lumea asta în care trăim.

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

13 thoughts on “Caz aplicat (imobiliar) despre cum să nu faci Ziua Porţilor Deschise”

  1. Imi amintesc de o „zi a portilor deschise”, cand au inaugurat mormonii capela lor de pe Mihai Bravu.
    Au intrat niste rromi si au intrebat: „Asta e biserica lui Isus Hristos?”
    Si mormonii au raspuns ca DA.
    „Pai si nu aveti nimic de mancare?” :)

  2. Nu am fost cu tine în ziua aceea dar sigur ai fost la Hystria? Pentru că povestirea ta îmi spune că nu ai nimerit acolo din minim două motive: 1) nu aveai cum să treci de poartă dacă nu ai codul sau nu-ți deschide cineva și 2) cartierul este legat la canalizare, nimeni nu are vidanjă. Îți spun sigur 100% pentru că voi locui acolo de… mâine.
    Poate nu ai fost acolo ci altundeva? :-)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top articole din această secțiune

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)