Nouă trupe au urcat pe scena RTMF pentru a duce la bun sfârşit un festival care nu a beneficiat nici el de publicul la care mă aşteptam. De data asta însă a fost ceva mai bine ca la Metal Crush Party, dar nici pe departe îmbucurător din punct de vedere al evenimentelor viitoare.
Organizarea s-a descurcat bine. Cozile nu au existat, în ceea ce priveşte incidentele pot spune că au lipsit chiar dacă în faţă unele spirite se mai încinseseră de la atâtea metale, iar servirea la bar s-a făcut prompt şi fără mari probleme, acest lucru asigurând şi spaţiul necesar deplasării.
A fost festivalul la care i-am văzut pentru a doua oară într-o perioadă foarte scurtă de timp pe Taine şi am fost tare fericit, pentru că trupa este una care trebuie ascultată şi care are lucruri serioase de spus când vine vorba de metale. Şi a fost şi seara Onslaught, un nume mare, un fel de legendă a genului, o formaţie care a ajuns la Bucureşti pentru a încheia o seară de muzici serioase şi a făcut-o foarte bine.
Şi a fost şi seara în care am decis să nu mai calc în Club Fabrica, aşa cum am anunţat anterior. Am să revin acolo când toate lucrurile vor fi puse la punct şi când se va înţelege faptul că unui spectator trebuie să-i ofer un minimum de confort şi o minimă decenţă dacă alege să vină acolo. Momentan acestea nu sunt de găsit, aşa că eu spun pas viitoarelor evenimente care se vor desfăşura acolo, indiferent de numele care se vor mai perinda în zonă.
Pentru completare, cronica mea de pe Rockstage.
Pentru lucruri legate de public, materialul dedicat.
4 thoughts on “Romanian Thrash Metal Festival: ultima noapte de Fabrica”
Ce intelegi tu prin confort?
Banuiesc ca Bogdan se refera la un spatiu respirabil. Daca suntem latino-balcanici, nu inseamna ca trebuie ca intr-un club de metale sa ne spargem capetele, sa ne pisham pe langa wc…sa ne comportam ca omul de neanderthal, samd. Am vazut cluburi din afara tarii si, crede-ma, exista respect fata de cei din jur si conditii care sa asigure „confort” publicului. Iar asta nu inseamna „fitze”, ci niste cerinte minime umane.
Daca ne facem un titlu de glorie din a ne manifesta ca metalistii anilor ’80 in State, actualmente valabil in India sau alte tari scapate din vreun regim ultrareligios/ comunist, inseamna ca avem niste probleme irecuperabile.
…cred ca pe Onslaught i-ai mentionat doar pt ca erau headlineri si era cam greu sa nu observi asta nu si pt ca te-ar fi interesat prea mult…
Comentariu editat de je, chinezu, pentru ca autorul a ales sa vorbeasca precum o gura de canal. Aviz amatorilor.