Când eram io prunc, adică în anii ăia urâți de pe vremea lui Ceaușescu, a merge la bibliotecă înseamna, de cele mai multe ori, (îmi scuzați șablonul, dar este purul adevăr) poarta mea către lume. Acolo găseam și cărți, ce cărți doream (mi se părea mie atunci), dar, mai ales, colecții de reviste, care se puteau răsfoi doar în sala de lectură a bibliotecii. Și care îmi deschideau poarta de care vorbeam către lumi fascinante, extraordinare. Ca mine erau mulți. După Revoluție, în anii de liceu, nu îmi aduc aminte să mă mai fi dus pe la bibliotecă. Sau, cel mult, accidental, pentru niște cărți pe care altfel nu le găseam. Dar îmi pierdusem obiceiul. Iar apoi, la facultate, parcă mi l-am regăsit, căci alegeam să mă duc să învăț pentru examene în sala de lectură a bibliotecii, unde era liniște (nu ca în cămin, unde numai de învățat nu îți ardea) și parcă atmosfera te obliga la studiu. Iar apoi gata, din nou mi-a trecut. Căci a venit internetul. Și totul s-a schimbat…
Acum zău dacă mai știu ce înseamnă biblioteca în viața unui tânăr și, prin extensie, în viața unei comunități. Acum eu, dacă vreau o carte sau o revistă, mi le cumpăr. Nu știu altă variantă. Sau, mai bine zis, am ales să nu mai știu altă variantă. Căci asta mi se pare cea mai ușoară. Și chiar este :) Adevărul este că nici măcar nu mă mai prea gândisem la bibioteci, așa în general. Până am primit invitația la a participa la un eveniment organizat de biblionet.ro. Despre care, cu rușine recunosc, nici nu auzisem…
În mare, biblionet.ro înseamnă că fundația Bill și Melinda Gates bagă peste 26 de milioane de dolari în bibliotecile din România. Dar nu o face cum suntem noi obișnuiți, adică donații constând în vagoane de cărți, pe care le trimitem nu știu unde și apoi stăm noi cu conștiința împăcată că ne-am făcut datoria, fără să urmărim dacă cineva chiar citește cărțile alea. Biblionet face altceva: bagă calculatoare în biblioteci. Ceea ce schimbă fundamental rolul bibliotecii respective în comunitate. În moduri în care, în cele din urmă, vor schimba (dacă nu au făcut-o deja) biblioteca în sine.
Internetul nu omoară cărțile. Ba chiar dimpotrivă. Ne ajută să le găsim mai ușor, să ne documentăm mai bine despre ele, să le cumpărăm mai ușor. Internetul nu omoară bibliontecile, ba dimpotrivă. Le aduce la un nou nivel. Le îmbogățește cu o nouă secțiune, dacă vreți. Cu cea mai interactivă secțiune posibilă, care înseamnă pentru comunitate mult mai mult decât niște rafturi de cărți și o bibliotecară mai mult sau mai puțin simpatică, ce scrie ceva în nu știu ce fișe. Internetul aduce biblioteca mai aproape de tine, așa cum, în comunitațile mai mici, biblioteca aduce internetul mai aproape de oameni. Combinația dintre cele două este, ca să zic așa, revigorantă pentru viața comunității.
Ca să înțelegeți mai bine ce spun: una din condițiile puse de cei de la Biblionet pentru a dona calculatoare bibliotecilor locale este ca autoritățile să renoveze biblioteca. Surpriza a fost că, de cele mai multe ori, consiliile locale nu s-au rezumat doar la o spoială de ochii donatorilor, ci au refăcut complet sediul bibliotecii, au modernizat-o. Iar în unele localități, biblioteca deja funcționează ca un centru de resurse pentru oameni precum fermierii, care vin să caute informații despre subvenții și care pot să își depună cererile online. O adevărată revoluție în mic în acele zone.
Bibllioteca nu mai înseamnă doar cărți. Biblioteca înseamnă cunoaștere. Asta aduce Biblionet, după umila mea părere, în comunitățile locale unde donează acele calculatoare.
7 thoughts on “Ce mai înseamnă bibliotecile în ziua de azi?”
Romanul nu are nevoie de biblioteci. Dovada e ca librariile din orase se inchid una dupa alta.
@Gerhald
stimabile, ma ierti ca te inoportunez, dar as aprecia niste comentarii mai de substanta
nu de alta dar de la tine chiar am pretentii, caci am de unde cere
in cazul altora…
merci de intelegere :)
E interesanta initiativa biblionet. Era si vremea sa auzim ca se da o importanta mai mare bibliotecilor. Am o intrebare: daca se duce pe apa sambetei si ultimul calculator, de unde mai citim si de unde mai invatam? Un studiu facut (tot de americani) zice ca ca, odata cu aparitia calculatoarelor si internetului era de asteptat ca numarul de carti sa scada. S-a intamplat reversul ;) Cartea, in format hard-copy, nu va muri niciodata. Desi eu citesc 99% de pe net, imi place sa stiu ca pot apela la cartile din biblioraft :D
Mi se pare un lucru extraordinar, insa nu por sa nu am un iz de regret pentru o lume atat de frumoasa care trebuie sa moara…
Am vazut lucruri extraordinare in localitati de la tara, acolo unde biblioteca era minuscula, atunci cand ea chiar exista….
În oraşui meu [Tecuci – GL] sunt de câr’va timp aceste calculatoare. Din păcate însă nu este foarte populată biblioteca în acest sens, deşi direcţiunea face tot felul de actiuni prin care sa mediatizeze sala de calculatoare. Păcat că sunt şi nu are cine le folosi.
Biblioteca e un univers in sine. Cine nu a trecut macar o data pe la biblioteca, fie ea chiar si cea de la scoala, se cheama ca este lipsit de o mare valoare personala. De ce personala? Pentru ca acolo, printre rafturi pline de oportunitati, cei mai multi dintre noi si-au aflat drumul in viata, au trait clipa decisiva, au aflat ce vor sa faca in viitor. Si cum ai putea sa fii sigur ca ai facut alegerea cea buna daca nu ai gustat din sutele de posibilitati randuite frumos pe domenii?
Cu regret o spun ca Internetul a pus stapanire asupra tinerilor. Esta adevarat, cartea nu va muri nicodata, dar in era calculatoarelor ii este foarte greu sa razbata.
Cu bucurie pot spune ca Internetul nu va putea niciodata sa bata cartea in totalitate. Mai sunt inca multi tineri care prefera sa simta mirosul proaspat de cerneala, sa auda hartia fosnind, sa vina la biblioteca si sa stea ore in sir sa „rasfoaiasca ” cartile, sa traiasca prin ele pur si simplu…….