2 comentarii la “Ei nu își trăiesc viața, execută activități…

  1. naomi Răspunde

    Indiferenta si egoismul ne impiedica sa vedem suferinta aproapelui nostru.
    Un ajutor financiar nu este suficient pentru acesti copii, ei au nevoie de mult mai mult. Au nevoie de atentie intelegere si acceptare in societate. E nevoie de persoane cu suflet care sunt gata sa-i accepte asa cum sunt.
    Am avut ocazia sa asist la evolutia cresterii unui copil parasit, pot spune ca cel putin o generatie t, de la intrarea lui in Centru si pana a parasit Centru. Putini au avut fericirea sa ia viata in piept, ca orice individ normal, fara traume serioase si asta nu datorita sistemului de ingrijire de care au avut parte, nu, ci cauza a fost abandonul, cruzimea respingerii a celor care ar fi trebuit sa le fie aproape la fiecare eveniment al copilariei lor … Nu pot uita durerea de pe chipul lor cand se intorceu de la tribunal unde erau respinsi public si definitiv. La multi le-a ramas aceea poza a fetei ca o masca care pe parcurs se insprea si chiar a devenit violenta. Nu pot uita nici chipul lor cand intrau pentru prima data in Centru, numai ca aproape toti depaseau aceasta stare in timp ce le castigam increderea. Nu-i usor sa cresti printre straini, dar toata lumea crede ca daca hrana, un pat cald si conditiile educare nu lipsesc, problema este rezolvata. Dar afectiunea mamei nu o poate da nimeni. Acel sentiment ca n-a fost prea bun pentru parinti lui, nu poate nimic si nimeni sa-l stearga. Si toate astea in timp ce „buna” mamica care s-a ales din toate acestea doar cu placerea.

    PS Sa nu ne multumim doar sa luam un salar si sa avem serviciu asigurat ci sa facem mult mai mult.

  2. Dana Răspunde

    Si corporatistii la fel:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sau comentează direct cu contul tău de Facebook: