Deci cum e cu filmele românești?

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro.

Cei care mi-ați făcut onoarea să citiți titlul, știu că v-ați gândit instant la acele crucișătoare filmografice, ca să le zic așa, cum ar fi seria cu BD, cu Ilarion Ciobanu in ”Ardelenii…”, Toate pânzele sus sau, evidamont, acest Titanic care nu s-a scufundat și nu o să se scufunde niciodată al peliculei românești, Sergiu Nicolaescu.

Dar nu despre asta vreau să povestim, dacă vă coafează subiectul, firește, ci despre filmele românești recente din, să zicem, ultimii 10 ani. Și ca să încep discuția printr-o confesiune spășită, vreau să vă raportez că am văzut nepermis de puține…

Și nu știu cum s-a făcut dar, cel puțin în ultimul și ceva an, responsabilă pentru culturalizarea mea cinematografică a fost Cristina Bazavan. Care îmi bătea mereu obrazul când venea vorba de câte un film proaspăt apărut, așa că mă apuca rușinea și mă duceam :D Așa am dat mâna și eu cu Vlad Ivanov, la premiera ”Amintiri din Epoca de Aur”, așa am văzut ”Felicia înainte de toate” și alte filme, dar pe care nu vi le spun ca să nu vă influențez ce o să ziceți în comentarii :D Vă mai spun doar că ultimul număr Tabu e cu 3 tinere actrițe, că tot suntem pe subiect.

Deci, ca să nu o lungim și să bag no chinezărească directă :D, de ce nu vă mai duceți să vedeți filme românești, băăăăă, europenilor? :D

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

7 thoughts on “Deci cum e cu filmele românești?”

  1. În general, mă uit la filmele româneşti apărute recent, pur şi simplu, din curiozitate; să văd dacă s-a schimbat ceva; dacă se continuă cu înjurăturile specifice şi cu aluziile la trecutul comunist.
    Iar, în ultima vreme, se încearcă o schimbare. Spre exemplu, Dan Chişu, cu WebSiteStory, a adus ceva nou. Mi-a plăcut şi Felicia, înainte de toate. M-a plictisit Poliţist, adj. Şi nici n-am avut răbdare să mă uit în întregime la 4, 3, 2. Problema e că avem prea puţini regizori români care să se gândească în primul rând la public şi apoi la festivaluri.

  2. Aseara au mai adus scaune la Studio pentru ca numarul spectatorilor de la „Marti, dupa Craciun” depasise numarul de locuri la proiectia de la ora 8 (si nu era vizionare gratuita)

    Nu stiu de ce iti place sa dezinformezi lumea :p

  3. Ca de obicei, eu sunt pe aceeasi pagina cu Saramon, dragul meu prieten. Nu am observat schimbari notabile in filmele romanesti si mi se pare ca se merge pe aceleasi directii – comunism, injuraturi, nuditate, nenorocirile realitatii romanesti de zi cu zi. Chiar de curand scriam pe Raluk.ro despre filmul Marti, dupa Craciun cu marea parere de rau ca nu reusim sa adaugam tempo filmelor noastre si sa aratam si altceva in ele decat realitatea cruda romaneasca de zi cu zi. Nu inteleg de ce nu putem face si comedii reusite, thrillere, filme cu un „twist”, un mesaj, altul decat acela ca lucrurile sunt de „”””””. Eu una simt ca pot vedea ceea ce imi arata filmele romanesti uitandu-ma pe strada, la stirile de la ora 19:00 sau mergand intr-un spital. Si asa katharsis-ul este in opinia mea 0 in urma vizionarii unui film romanesc. Mi-au placut recent Nunta in Basarabia, Politist, adjectiv si WebSiteStory. Mai departe de aici pe toate le-am inscris, in opinia mea, in ceea ce spuneam mai sus.

    Si cred sincer ca cinematografia romaneasca mai are mult pana sa simta ca face parte din „cinematografia europeana”. Eu una ador filmele spaniole, frantuzesti si britanice, ba chiar si pe cele suedeze, si, din pacate, nu simt nimic in comun intre acestea si cele romanesti.

    In alta ordine de idei sunt de acord ca si regizorii si actorii romani trebuie incurajati – desi eu nu cred ca de actori si regizori buni ducem lipsa, ba din contra – si mi se pare extraordinar faptul ca Tabu si Cristina Bazavan incearca mereu sa faca asta. Trebuie doar sa ne desprindem putin de mesajele gri si scenariile perimate si dezolante, in opinia mea.

  4. @saramon
    bai, sa stii ca nici io nu am vazut, 4, 3, 2 si nici nu o sa il vad repede
    nu ma coafeaza deloc subiectul asa ca nu ma simt in stare sa il vad…

    @dan
    asa, bre, loveste-ma dur si tavaleste-ma in pelicula :))

    @Magda
    clar trebe sa vad si io marti…
    e pe agenda :D

  5. Abia astept sa imi spui cum ti se pare dupa vizionare Marti… Eu am fost putin dezamagita. Cat despre 4, 3, 4 inteleg foarte bine de ce spui ca nu te coafeaza subiectul. Eu fiind pe domeniu m-am chinuit o luna sa imi fac curaj sa il vad. =))

  6. sunt complet de acord cu Magda.
    Nu cred ca „urateniile” vietii mai atrag public…. de fapt e vorba de atragerea lor pe termen mai lung.
    Am vazut cateva scurt-metraje ( proiecte de licenta ) care mi au lasat impresia de regizori cu potential. Dar… stiti cum e: „se nasc talente si mor sperante”.
    sunt carcotasa recunosc….dar imi doresc ca regizorii romani sa isi exploateze si alte „sentimente” :)

    p.s. ma bucur foarte tare pentru premiile primite la festivalurile de film, asta inseamna ca sunt buni ( cred )

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)