Cum îmi era dor de un SF, am pus mâna pe ”Stația Pierzaniei” a lui China Mieville, scoasă de editura Tritonic. Nu aveam așteptări prea mari, pentru ca rămân la părerea mea că trebuie să fi foarte bun ca să scrii SF de calitate, deci puțini sunt cei care prestează la nivel maxim. Numai că China Mieville mi-a demonstrat cu această carte că își merită premiile primite de breaslă.

Stația Pierzaniei este una din carțile (puține, de altfel) pe care le-am citit ca și cum aș urmări un film. Pentru că personajele sunt foarte bine construite, orașul Corbuzon în care se întâmplă acțiune este unul din cele mai bine structurate așezări fictive (cred că Mieville și-a desenat și o hartă cu orașul ca să poată scrie acțiunea mai credibil). Chiar și rasele pe care le găsești în carte sunt realizate cu multă imaginație și fără sforțări ne-naturale, ca să zic așa, de a le pune să reacționeze între ele.

Moliile, personajele negative pricipale ale romanului, sunt unele din cele mai interesante specii despre care am citit vreodată în cărți. Iar Țesătorul este, fără îndoială, o construcție teribilă, dar absolut credibilă în atmosfera cărții.

Dacă sunteți fan de gen, recomand cartea. Nu vă va dezamăgi.