Aminitirile se şterg şi din casete

„Intr-un sertar peste care se asaza praful unui an intreg, tin o caseta audio. Cind vine decembrie, cam pe dupa 10 ale lunii, o ascult. Nu are muzica,glume sau colinde. Nu contine nici macar amintiri personale. E o banda de pe care cuvintele se inteleg tot mai greu. Este o banda pe care curge insa si acum viata din urma cu mai multi ani. Mai precis din noaptea de 16 decembrie 1989. In Timisoara. Este o caseta care nu mai are loc in niciun muzeu, pagina de ziar, emisiune de radio sau de tv. Pentru ca pe prea putini ii mai intereseaza ce a fost, cu adevarat, atunci…”

Restul acestei poveşti extraordinare la Simona Ionescu.

0 comentarii la “Aminitirile se şterg şi din casete

  1. artistu Răspunde

    DA ! Dar din suflet nu se sterg. Si Dumnezeu sa ii feresca pe cei care azi oisi bat joc de noi, de acolo de la inaltimea tribunelor de la care ne invata cum sa fim oameni cu „o” mic, sa inceapa „inregistrarile din sunet sa ne ridice din nou suparati !
    :(

  2. teo.georgescu Răspunde

    Excelenta povestea Simonei. Rascolitoare. Pe mine, una, m-a provocat. Tocmai de aceea am scris despre ea…nu de alta, dar este asa usor sa uitam…

  3. simona ionescu Răspunde

    Mersi Chinezu, ca ai decis ca si invitatii tai de pe blog merita sa citeasca, la 18 ani de la zbaterea aia a nostra de strada, niste Tristeti de gazetar…Amintirile nu trebuie sa moara, iar lucrurile dureroase nu trebuie facute festivist. Am hotarat ca, in acest decembrie de majorat al revoltei care l-a dat jos pe dictatorul Ceausescu, sa scriu cat mai mult despre acest subiect, despre ce am trait ca om, si mai tarziu ca reporter, in acei ani de inceput. Fara tente politice, fiindca de 18 ani, tot asta fac altii cu noi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sau comentează direct cu contul tău de Facebook: