Pentru ce ai ieşi în stradă?

Cristi de la Rating Politic mă întreabă pentru ce aş (mai) ieşi în stradă? Răspunsul este mai simplu decât aş fi vrut: habar nu am.

Din punctul meu de vedere a ieşi în stradă nu e un gest adevărat decât dacă e spontan, dacă are nişte motivaţii umorale, dacă laşi sentimentele să conveargă în atitudinea de revoltă, de protest. Nu aş putea ieşi niciodată în stradă, indiferent de motiv, după ce m-aş gândi vreo 14 zile la asta şi mi-aş face un plan calculat cu ROI şi alea alea. Ieşitul în stradă la nivel raţional e ca şi, mă scuzaţi pentru comparaţia dură dar necesară, regulatul cu scula altuia. Bifezi în capul tău că ai băgat o partidă de sex, dar fapta nu a fost chiar deloc consumată.

Aştept motive să ies în stradă. Cum cred că aşteaptă multă lume. Dar nu îmi propun să fac aşa ceva. Din considerentele de mai sus. Nu ştiu ce m-ar determina să ies în stradă. După cum spunem, aş lăsa reacţia umorală să preia conducerea.

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

5 thoughts on “Pentru ce ai ieşi în stradă?”

  1. Protestul de strada mi se pare o metoda destul de ineficienta. Chiar putem crede ca celor impotriva carora protestam le pasa? Sau cei pentru care protestam vor obtine ceva? Intr-adevar, e cu mai multe taisuri. Nu prea as face asta, decat daca:

    1. mi s-ar incalca vreun drept iar acest lucru mi-ar creea grave prejudicii ( ex.libertatea de exprimare), si doar pentru a atrage atenţia lumii
    2. pentru FC Baia Mare, cu toate ca nu ar schimba nimic

  2. Pingback: Pentru ce ai iesi in strada? « Reality 2.0

  3. As iesi doar daca… mi-ar arde biroul! :) Nu ca mi-as dori. Dar ar fi, pe bune, spontan!

    Poate si o forma de protest, ca din toate birourile din lumea tocmai al meu arde.

  4. Protestul de strada e o metoda ineficienta atunci cand e…ineficienta :-) Adica atunci cand: nu are o viziune/ cauza, pic de organizare si continuitate. Cand e o farsa, o cacialma ca raspuns la probleme serioase.

    In rest (Mandela si Tutu in Africa de Sud, King in SUA, Gandhi in India, Chile, norvegienii impotriva nazistilor, Solidarnosk in Polonia, romanii la 1989, Philipine, mamele din Argentina si femeile in negru din Serbia etc.) – se pare ca functioneaza :-) Exista filme, literatura, experiente din care putem invata, daca vrem.

    Noi (deocamdata) si protestele le facem la misto :-)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)