27.04.2017

Chiar trebuie să îl băgăm şi pe Eminescu mereu în topuri?

Bun, înţeleg nevoia omului de a încerca să îşi ordoneze haosul informaţional în care trăieşte prin tot felul de topuri, clasamente, clişee şi stereotipuri. Sunt bune şi astea la ceva, fireşte, dar dacă începem să ne construim organic părerile în funcţie de ele, dacă ajungem să ne certăm pornind de la o (falsă) clasare mai sus sau mai jos în ceva top a subiectului discuţiei noastre, atunci mai las-o-n sânge. Topurile şi stereotipurile (şi astea tot un fel de topuri la urma urmei) sunt doar nişte puncte de plecare. Atât. De unde să porneşti explorarea, ca să zic aşa.

Aşa e şi cu Eminescu. Unii ne servesc faza cu „cel mai mare poet naţional”. Alţii, de la Macedonski începând, spun că e un ratat existenţial cu vagi aplecări spre împerecheat rime, un xenofob mizerabil şi un clar caz psihiatric. Iar plaja de „topizări” şi stereotipuri pe subiectul Eminescu balează lejer între cele două extreme, la fel de păguboase ambele.

În ceea ce mă priveşte, îl consum pe Eminescu la fel cum îl consum pe Michael Jackson. Pe principiul fă ce zice (scrie/cântă) popa, nu ce face (scrie/cântă) el. Şi şi atunci ia doar ce îţi place de la el. Pentru că una e poetul Eminescu, cu nişte execuţii prozodice remarcabile, dar şi cu nişte dume literare jenante şi alta e jurnalistul, alta e perpetuul adolescent care a fost, alta e disperatul ăla care milita să le luăm gâţii la evrei. E aberant să consumăm un creator (în sensul larg al cuvântului) ca pe un tot unitar, să analizăm, spre exemplu, un superb vers eminescian pornind de la numărul său de la sandale, sau să dispreţuim un alt vers pentru că ştim că Mihai se îmbăta ca porcul prin bodegile ieşene.

Eminescu a fost un mare poet. Dar nu a fost nici „cel mai mare poet naţional” şi nici „un X, pretins poet”. A fost, este şi va fi o întâmplare masivă şi semnificativă din literatura română. Şi o să rămână în topurile noastre mereu şi mereu. Chiar dacă acesta este unul din cele mai grosolane sterotipuri în ceea ce îl priveşte.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Proasta idee sa vad Zombieland dupa Invictus

Ceva ce îmi place şi vă recomand

7 comentarii

  1. vineri, 15 ianuarie 2010, 09:32

    imi plac tagurile, cica, chinezu, eminescu, macedonski, peste vreo cativa ani or sa sape arheologiii internetului si o sa gaseasca scrijelit astea trei nume si o sa zica „moama, astia sunt poeti aia mari ai romaniei” :))))

    Răspunde
  2. vineri, 15 ianuarie 2010, 09:55

    word up! le-ai zis-o…

    Răspunde
  3. vineri, 15 ianuarie 2010, 10:21

    nu știu cum se fac clasamentele acestea și cu ce șubler să măsoară poeții. în ceea ce mă privește, există 2 tipuri de „orice”, începând cu poezia și terminând cu filmele: cele care-mi plac și cele care nu-mi plac. Eminescu are poezii care-mi plac, la fel cum e cazul și cu Minulescu, Bacovia, Ion Barbu, Blaga, Nichita Stănescu sau Sorescu

    Răspunde
  4. vineri, 15 ianuarie 2010, 10:35

    Probabil Eminescu e trecut la cel mai bun pentru ca a fost primul care si-a pus serios amprenta asupra poeziei romanesti, iar omul a preluat pana unii s-au saturat :D

    Răspunde
  5. vineri, 15 ianuarie 2010, 12:17

    Nu a fost cel mai mare insa a avut cel mai mare impact asupra literaturii romane si perioadei romantismului. Operele sale si astazi sunt amintite peste tot si reprezinta un punct forte chiar si in literatura universala. :)

    Răspunde
  6. vineri, 15 ianuarie 2010, 12:24

    NU.
    pai si nu mai bine citim poezii naive?
    http://ivcelnaiv.blogspot.com/

    Răspunde
  7. sâmbătă, 15 ianuarie 2011, 11:08

    Eminescu se numeste si cazare mereu gaseste :)))

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *