Am fost azi dimineata la „Amintiri din epoca de aur – part. 1” a lui Mungiu, gratie invitatiei Cristinei, the big kahuna de la Tabu. Filmul, de fapt mai mule filmutele, ne arata cateva „legende” din perioada comunista. Fara sa fie o capodopera a filmografiei romanesti, Amintiri… iti da o stare, asa, de simtire de bine. De aceea mi-a placut.

Misto a fost si faza de dupa film. Cand, in fata cinematografului, m-am intalnit cu Copolovici si cu Claudia Sofron. Si am discutat un pic despre ce vazusem. Si am inteles ca io cu Copolovici am vazut cam altceva decat a vazut Claudia. Pentru ca noi doi, mai buhai si cu niste primaveri mai multe, am prins, desi copii fiind, perioada aia, pe cand Claudia nu simtise pe propria piele comunismul. Ei i s-a parut filmul amuzant. Si noua. Dar noi zambeam dulce-amar…

I-am si explicat o faza din film pe care eram sigur ca nu a inteles-o. Cand un sofer zice ca trebuie sa se grabeasca pentru ca „maine circula alea fara sot”. Adica, pe vremea impuscatului, pentru economia de benzina, intr-o zi din weekend circulau masinile care aveau numar par, iar in cealalata zi circulau alea cu numar impar. Extrem de interesanta expresia de pe fata Claudiei cand a auzit asta :)