03.04.2008
Hoooo, Adi dragă, nu sări! Sau, dacă sari, ia-mă uşor, ca un domn profesor care eşti…
Pe scurt, ca să nu plictisim papilele gustative ale celor care le au, chinezu a făcut prima musaca din viaţa lui. Şi sunt incredibil de mândru de reuşita mea. E drept, am avut ceva emoţii, fireşti de altfel, legate de posibilitatea ca intrinsecul vasului pe care l-am scos cu noduri în gât din cuptor se va putea numi comestibil, darămite musaca de-a dreptul. Realitatea, însă, mi-a depăşit toate aşteptările: musacaua (daaaaaaaa, musaca era) a ieşit EXCEPŢIONALĂ!
Sunt mândru, zic, pentru că telentele mele culinare nu au depăşit până acum un pui la rotisor sau o omletă mai sofisticată (în care m-am specializat oarecum discret). A ataca o musaca în toată regula a fost pentru mine ca şi cum Boc ar trage nădejde să joace în reprezentativa olimpică de baschet a Spaniei. Diferenţa între mine şi Boc este, după cum se vede, una de gust: musacaua mea a avut un gust excepţional; ambiţiile lui Boc, însă, sunt altă mâncare de peşte…
Vă mai spun doar că am folosit celebra carte de bucate a Silviei Jurcovan, apărută la Editura Tehnică undeva prin anii 70 (e rupta pagina cu caseta tehnică) şi care a costat la vremea respectivă 46 de lei. Pe parcursul minuţioasei proceduri gastronomice am ascultat Michael Shenker Group – The Best of şi Toto – Kingdom of Desire.
Pofta bună!
0 thoughts on “Chinezu, acum într-o nouă prezentare!”
hmm,reteta ,vrem reteta!!!!!!!!!!!!!!!!!!
păi îţi doresc să devină nărav.şi apoi, la cât mai multe musacale, baclavale, sarailii, kataifuri, gugulufuri şi ce îi mai găsi tu prin cărţile cele sfinte.şi dacă tot ai cuptor, uite şi de la mine reţata cuvioasei tocăniţe de viţel cu înceată desăvârşire dar cu grabnică trecere:
-se ia o bucată de carne din pulpă de viţel, cam la un kil şi jumătate.se taie contra fibrei, niciodată pe lungimea ei, să capete carnea frăgezime înainte de a o da la foc
-se freacă bine carnea tăiată în bucăţele potrivit de mari (cam cât ai lua ţntr-o lingură mai mică, fiecare bucată) cu nişte chimion făcut praf şi cu 15 boabe de piper zdrobite mare cu un mojar sau cu latul unui cuţit. apoi se lasă la hodină, dar nu înainte să storci peste ea zeama dintr-o jumătate de lămâie.
-pănă odihneşte carnea n-ai ce pierde vremea, degrabă cureţi trei cepe, doi morcovi sănătoşi, patru căţei de usturoi şi o ţelină cât un pumn de mare. tai ceapa şi usturoiul solzişori-peştişori, morcovii rondele subţirele şi ţelina bucăţele mici dar nu să le pierzi printre degete, potrivite, aşa. arunci legumele toate într-o oală ori un ceaun în care ai încins puţin ulei, sau, dacă ai o lingură de unsoare de gîscă, eşti mai mult decât boier. legumele toate se călesc pe foc iute cam în cinci minute.aruncă degrabă carnea şi amestecă-le bine pe toate să prindă drag unele de altele, să se împrietenească şi să schimbe între ele zemurile dulci, parfumate şi pline de forţa pământului în ori pe care au crescut.cam 5-6 minute.
-de aici lucrurile se lungesc precum urechile măgarului care..dar mai bine să revenim noi la tocăniţă: ştiu că n-ai acasă trei-patru boabe de enibahar.fugi la vecini după ele.şi dacă tot eşti acolo, cere şi două cuişoare, trei foi de dafin şi o legătură stufoasă de pătrunjel. poate din astea ai dar mereu ale vecinului sunt mai dulci, mai ales în ţara asta. pătrunjelul îl speli bine şi îl laşi în pace, în vreme ce cu celelalte miroazne te apropii de ceaunul în care ai împrietenit carnea şi legumele. le arunci acolo, mai amesteci niţel şi răstorni ce ai în oaă (ori ceaun) într-o tavă adîncuţă pe care o vîri în cuptorul pe care l-ai încins cam la jumătate. înainte de a închide uşa cuptorului în urma tăvii torni peste viitoarea tocăniţă o cană mare de apă călduţă îndoită cu vin roşu.că-i cam tare apa, nu de alta. dai căldura în cuptor mai încet şi te joci cu piticii cam două ceasuri.între timp mai arunci o privire, poate scade zeama de pe tocăniţă.a! mai ţii tu minte jumătatea de lămîie stoarsă peste carne? pune mâna pe cealaltă jumătate, o taie în două şi pune-o în tavă.şi dacă ai undeva o crenguţă de cimbru, pune-o şi pe ea.asta cam la jumătatea celor două ceasuri.
cum miroase în bucătărie? exact! nu mai întreb. mai pune tu o cană de apă călduţă în care ai mai spart trei-patru linguri de vin şi încă trei-patru de zeamă de roşii, din cea de casă dac se poate. şi mai lasă încă jumătate de ceas. apoi toacă mărunt pătrunjelul(ia vezi unde l-ai pus) şi împreunează-l cu tocăniţa. dacă ai avut inspiraţia să coci în altă tavă, deasupra celei cu tocăniţă cam 10-12 cartofi noi frecaţi cu peria (uşor, doar să se ducă mizeria) sub apă rece, ei bine, ţara te va iubi.ţara chineză din casa ta de chinezu, normal.restul sunteţi pe cont propriu.poftă bună.
Beton Hadean.Chinezu vezi ca tocanita de vitel functioneaza si cu cartofi natur si mazare sotata.Sunt care o prefera cu laste, conducte, adeca macaroane.
Ar fi trebuit sa pui si niste poze :D, fara poze nu te cred :P
chiar,dovada,dovada!:)
in calitate de nevasta si prima degustatoare (ca sa nu otravim copiii!), confirm ceea ce pozele n-ar fi reusit sa arate in toata splendoarea: cristi a facut o musaca delicioasa!
sper sa treaca prin bucatarie mai des…
Doamna Chineza, un cald „bine ati venit printre noi”, poate ati mai fost si nu v-am prins eu.
Va doresc un weekend agreabil si numai bine! (ma refer la familia de chinezi)
Pingback: Premieră cosmică la chinezu: also sprache chineza! « Picătura chinezească
draga chineza(sau chinezoaica?),bine ai venit!!!!!! te cred pe cuvint,data viitoare bagati niste „chipuri”,doar asa ,sa ne faceti in ciuda:)))))))))))
doamna chineza, oricand doriti o reteta de dus chinezu in bucatarie din nou, va stau cu veselie la dispozitie.bun venit:-)
kmi si hadean: multumesc pentru urarile de bun venit; totusi, postarea mea a fost o exceptie, rezultata in urma unei mari surprize :)
toate cele bune!