01.03.2008
Hai un pic de întoarcere în copilărie. Adică mai aşa înspre adolescenţă. Când ascultam metale şi rockuri minuate, aveam plete, blugi rupţi şi geci scrise şi vopsite şi cu ţinte, eram tineri şi ferici. Şi cum se uitau ăia mai în vârstă la noi şi îşi ziceau clătinând din cap a lipsă de speranţă „de ăştia nu o să se aleagă nimic niciodată”.
Anii au trecut. Şi uite că nu am ajuns chiar rău. Acum suntem frumoşi, deştepţi, cu funcţii şi cu bani. Unii. Şi începem să ne uităm noi acum la tineri şi parcă, încet, încet, simţim cum ne ia şi pe noi clătineala aia din cap.
Scuturaţi-vă, fraţilor, de clătineala asta! Nu vă lăsaţi cuprinşi de înfiorătorul clişeu al conflictului dintre generaţii! Nu îmbătrâniţi mai repede decât trebuie! Aduceţi-vă aminte de beţiile pe şestache pe care le-aţi tras, de gaura pentru cercel perforată în ureche cu un ac de cusut înroşit la foc, de bătăile luate/primite din cauze care acum nu mai au nici o importanţă. Oricum îmbătrânim. Atâta doar că putem să alegem să îmbătrânim CU ăştia tineri sau PE LÂNGĂ ei. Io unul aleg varianta A…
PS. Ştiţi voi care sunteţi cei la care mă refer în principal aici…
0 thoughts on “Apel patetic către generaţia mea”
Pingback: leapşa: ce voi face primăvara asta? « şofer prin Bucureşti
Comentariul meu la postul tau se numeste „Adoptati un EmoKid” si se gaseste pe www-ul dint dotare-mi. Din moment ce m-ai adaugat la blogroll ma gandesc ca nu ma sudui daca-mi fac reclama pe spinarea ta. Hai c-om bea o horinca intr-o zi:-).
pai logic ca cu ei, zic eu. mai ales la cum mi se lumineaza fata si mi se-ntinde gura cand vad un grup de gagici de liceu care arata taman cum eram eu la varsta lor: par lung, mult negru, bocanci, tricou cu manowar/slayer/maiden si o privire miserupista :-D
dar, oricum, conflictul asta intre generatii nu e ceva cu care sa te poti lupta prea cu efect. ca nu-ti mai este creierul atat de proaspat inca sa inglobezi ce e acum cu aceeasi naturalete si bucurie cu care inglobam in „tinerete”.
idee e insa nu sa fii la fel ca ei, ci sa-i intelegi. sa-ti amintesti ca pe vremuri si tu erai la fel. uitarea e singurul lucru cu care ne putem lupta. sa ne-amintim ca asa cum noi nu faceam nimic groaznic cand eram ca ei, asa nu fac nici ei, asa ca nu avem de ce sa-i condamnam. si sa ne-amintim ca ni se parea nedrept cand cineva ne spunea „de-astia n-o sa se aleaga nimic niciodata”.
in plus, privirea cu relaxare a celor din jur e mai constructiva pentru propriul creier decat vesnicele bombaneli si scrasniri din dinti :-D
Eu sunt tanar si nu vreau sa imbatranesc , sau daca voi imbatrani trupeste sa fac si sa gandesc toate chestiile atipice pe care tinerii le vor face…
sper ca reactia apelului tau sa nu fie tot patetica :)
Ma surprind uneori uitandu-ma aspru la vreun pusti de 14 ani…si apoi imi dau doua palme in minte…si zambesc. Eram la fel de nebuni la varsta aceea. Eu inca mai fac nebunii…incerc sa nu ma aspresc, chiar daca acum port mai des taioare si nu mai sunt tunsa periuta.
Si zau ca viata asta merita traita cu totul, asa, puternic, fara regrete…
teo,
cat mai ai reflexul de a-ti da palme inca e bine
Care generaţie? Voi, puştimea, staţi să mai băgaţi la cap câte ceva!… Aveţi batistă?…