05.02.2008

Drept pentru care vă întreb, cu toată falsa candoare de care mă simt în stare şi încercând temeinic să nu mă pufnească râsul, care e faza de e aşa o mare bătălie pentru postul de şef la Ştirile TVR?

Că bani să te dea afară dintr-o schemă la un mogul mai puţin de stat şi mai mult privat nu sunt. Cazul lui Bogdan Ficeac care se bucură de nişte subsidii subsidiare substanţiale ca şi consilier al lui Dan Voiculescu. Poate că omu vrea să vadă şi el cum e cu comenzile „action” şi „stop” de la butoanele televiziunii publice.

Că în afară că te ia toată lumea în bărci şi să te acuze că ştirea despre el e mai puţin colorată decât ştirea despre celălalt, notorietatea pe care o câştigi din poziţia asta nu te ajută decisiv să salţi în carieră. Cazul lui Sorin Bejan, pe vremuri amploaiat la trustul Antenelor, acum pierdut în eter la TV România de Mâine. Poate el ar fi bun, că are un background de dreaptă credinţă ortodoxă, care, teoretic, nu e degrabă trimiţătoare în păcat mediatic.

Că în afară să zică lumea că „normal, e fata lui Sassu, de aia face de astea” nu ştiu ce mare şmecherie faci să te agiţi să fii mare şef, când eşti oricum mare şef pe lângă marele şef. Cazul Murei Frânculescu, actuala consilieră editorială a şăfului Alexandru Sassu şi, evident, nici o surpriză aici, fostă pe vremuri om de nădejde în trustul Intact al mogulului care a năucit dintr-o lovitură dosariada din România.

Deci care e şpilul, vă întreb, reuşind să îmi menţin falsa candoare şi, cu eforturi majore, să nu schiţez o grimasă a râs?

Şi să nu îmi spuneţi că toţi cei trei candidaţi de mai sus au fost sau sunt legaţi de Voiculescu şi că azi comisia super-para-specială le-a respinsa candidaturile. Că astea le ştiu deja…