Cât de ipocrit răsuflu uşurat dintr-odată

NOU: Îți recomand masterclassul meu de digital marketing în 22 lecții video.

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D

Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.300 de abonați.

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro

03.02.2008

Alegerile din Serbia mi-au creat un disconfort şi o emoţie care m-au surprins. Teoretic aş putea spune ce treabă am io cu Serbia? Practic aş putea spune că Serbia e aproape şi că ce se întâmplă acolo ne influenţează oricum. Nu e nici aşa nici aşa. Ce m-a emoţionat pe mine a fost semnalul pe care toată tevatura l-a dat.

Ca om care a văzut multe şmecherii politice la viaţa lui, reuzultatul alegerilor din Serbia nu îmi miroase bine. Deşi, recunosc, răsuflu uşurat. Simţiţi ipocrizia care mă învăluie? Nu ştiu de ce dar ce s-a întâmplat acolo e pentru mine un deja vu care mă trimite la Cozmâncă şi forţarea (curat constituţională) pentru validarea referendumului din 2003. Adică, referendumul trebuia validat (din considerente majore pentru bunul mers al ţării, aşa că a fost validat). Că aşa a trebuit.

Îmi imaginez nişte oficiali europeni, ai acestei Europe democratică până la ultimul oscior, cum au întors capul pentru a se uita spre frumuseţile naturii din Serbia, în timp ce candidatul democrat creştea în voturi faţă de candidatul extremist. Au fost alegeri, aşa că rezultatul e democratic. Rezultatul contează. Restul e procedură. Scopul scuză mijloacele.

Un adevărat taliban ar democraţiei ar spune că democraţia tocmai asta înseamnă: mijloace exercitate cu sfinţenie. Şi că orice derapaj de la respectarea la literă a procedurilor, indiferent de scop, reprezintă o pervertire a democraţiei şi o falsă realitate. Mda…

Sunt ipocrit pentru că răsuflu uşurat. Dar chiar răsuflu uşurat…

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

0 thoughts on “Cât de ipocrit răsuflu uşurat dintr-odată”

  1. nu-s la toppic,vreau numa sa stii ca am si un blog e uordpress.ii zice:anaperide/wordpress…pot sa imi fac prieteni analog lu 360? ca is cam proasta si nu reusesc sa il descilcesc pe saitu asta…mnoa keep in touch!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)