05.12.2016

Despre întârzierile de plată ale agențiilor în relația cu bloggerii

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Salut materialul de pe pr-romania.ro despre întârzierile cu care clienții fac plata către agențiile de PR. Salut nu doar faptul că se poartă o discuție pe una din cele mai nașpa aspecte ale relațiilor comerciale dintre agenții și clienți, ci mai ales faptul că am văzut că cei mai mulți dintre reprezentanții agențiilor vorbesc despre asta în termeni de ”etic”. Ceea ce mi se pare corect. Pentru că, desigur, din punct de vedere legal, poți împinge un termen de plată cât vrea mușchiul tău de brand cu bani. Dar, etic vorbind cu cât te întinzi mai mult, cu atât ești mai ghiolban (pardon my French, mă știți că sunt de la peluză).

În ceea ce ne privește pe noi, bloggerii, evident că suntem și noi în hora asta. Căci lucrăm cu agenții de PR. Căci, din ce în ce mai mult, din ce în ce mai multe agenții devin sPRocial (cum le zic io, în lipsa unui termen mai bun). Iar întârzierile la plată și termenul lung contractual ne afectează și pe noi.

Pe de altă parte, însă, mi-e greu să cred că o discuție în termeni de ”etică” ar putea avea un efect vizibil asupra clienților. Nu pentru că nu ar vrea să fie mai etici (cel puțin din acest punct de vedere), ci pentru că cei mai mulți dintre ei sunt victimele propriilor sisteme, dacă îmi permiteți să spun așa (și știu că îmi permiteți). Adică explicația e clară: ”la noi e de la centru că plătim la 90 de zile, dacă nu îți place, lucrăm cu altcineva”. Nu că nu ar vrea să plătească a doua zi după facturare, dar chiar nu pot.

Și atunci ce faci tu ca agenție? Te îmbățoșezi și zici ”atunci nu vă mai iau banii!”. Da, bine, ok, îhî, sigur. Normal că îi iei banii. Căci la ce subțirime bugetară, cum ar veni, există pe piață, zici bogdaproste pentru orice contract mai umflățel prins. Te deranjează termenul de plată? Desigur. Îl accepți, firește. Cum să nu îl accepți? Ia altă agenție contractul, e ca la snooker: bila pe care nu o bagi tu, o bagă altcineva.

Sper că nu înțelegeți că mă apuc să critic agențiile sau ceva. Pentru că, cel mai probabil, sunt omul care a povestit cel mai mult cu agențiile în ultimii ani. Așa că înțeleg stresul sub care sunt în relația cu anumiți clienți, înțeleg presiune imensă pe rezultate, le înțeleg pe toate. Eu ce zic aici este doar o constatare realistă a situației de pe piață. Sau, mă rog, realistă pentru că așa văd eu lucrurile. Dacă mă înșel, să ziceți.

Ce vreau eu – și aici aduc discuția pe tarlaua noastră de bloggeri – este să îmi spun părerea pe partea etică a discuției. Căci, repet, apreciez că discuția se poartă în acești termeni, cu folosirea repetată a cuvântului ”etic”. Deși, repet, nu știu ce o să se rezolve. Dar discuția măcar merită punctată.

Doar că există câteva agenții care se fac de telecomandă când discută așa. Vorbesc de unele (din fericire puține) cu care am colaborat. Pentru că, în cazul lor, etica funcționează doar în relația cu clientul, nu în relația cu bloggerii. Mă refer la acele agenții (din fericire puține) care, deși primesc banii de la client în timp util, fac plata către bloggeri după muuuulte zile. Aburind bloggerul că clientul nu a plătit.

Ce este etic în asta? Nimic. Este pur gherțoism. Punct. Și multă naivitate (am ales acest cuvânt ca să nu îi spun direct prostie). Pentru că piața e mică, lumea e mică și mi s-a întâmplat de n ori să mă întâlesc cu clientul și să îi bat obrazul că nu a plătit. Culorile curcubeistice de pe fața lui se traduceau, de fiecare dată prin ”dar noi am plătit când am zis!”. De n plus 1 ori mi s-a întâmplat asta.

Și, de fiecare dată când am prins o agenție astfel cu factura în sac, nu am mai răspuns mailurilor oamenilor din acea agenție. Nici apelurilor telefonice. Nimic. Le-am dat erase din planul meu de colaborare cu agențiile. Cu unii m-am întâlnit cu diverse ocazii și m-au întrebat care e faza. Atunci le spuneam că sunt o agenție de căcat că au făcut așa ceva și că nu mai vreau să am de-a face cu ei. Punct. Îmi părea rău, uneori, de oamenii cărora le spuneam asta în față, pentru că cei mai mulți dintre ei nu aveau nici o vină, ei nu știau de toate șmecheriile asta de doi lei jumate. Dar, mno, când îți scrie ce îți scrie pe cartea de vizită, ți-o furi la pachet.

Așa, ca să vă amuzați (căci io așa am făcut, de fiecare dată), câteva din agențiile pe care le-am tratat așa, au abordat o tactică absolut senzațională: clienților care mă solicitau în campanii le spuneau că eu am cerut un fee exorbitant. Deși, desigur, nici măcar nu au vorbit cu mine. Splendid, firește :)) De prisos să vă spun că am aflat despre astfel de practici chiar de la clienții cărora li s-a spus că eu cer un camion de bani. Splendid, desigur :))

Din fericire – mă văd nevoit să repet asta – pot număra pe degetele de la o mână astfel de agenții. Cu restul agențiilor am o colaborare care merge de la ok la foarte bine. Tocmai pentru că înțeleg cât este de greu să facă ce fac ele, câte presiune există pe ele. Și mergem înainte. În condițiile – etice sau nu, asta este de discutat – impuse de client. Care – furculition – are banii, deci…

Legat de faza cu plata către bloggeri după multe zile, trebuie să fac o precizare. Legată de ce facem noi cu Kooperativa 2.0. Pentru că facem și campanii cu și pentru bloggeri. Și cei mai mulți dintre bloggerii cu care lucrăm ne mulțumesc pentru că plătim ori imediat după terminarea campaniei ori într-un termen de plată mai mult decât decent (de regulă 2 saptămâni). Iar, dacă avem o înțelegere pe termen mai lung de plată și noi avem niște probleme de cashflow (toți le avem, nu vă mai dați după gard), înțelegerea cu bloggerul este așa: dacă arde rău la tine și vrei banii înainte, îmi spui și rezolvăm.

Da, dar diferența dintre Kooperativa 2.0 și alte agenții este că noi lucrăm cu bugete mult mai mici. Iar aceste bugete mici ne permit, de cele mai multe ori, să preluăm noi sarcina financiară pe care neplata facturii o implică și să plătim bloggerii din fondurile noastre, după care să ne recuperăm banii când o fi să se plătească factura de client sau de agenție. Putem face asta pentru că, repet, discutăm despre bugete mici. Agențiile mari nu au cum să facă asta. Sau, mă rog, ar putea să o facă, dar cu eforturi mari (am auzit povești despre credite luate de anumite agenții ca să poată plăti obligațiile către terți contractate în urma unei campanii cu buget mare și neplătită încă de client…). Așa că, înainte de a le înjura, ar fi bine să puneți un pic lucrurile în perspectivă #numazic

Și mai zic ceva, dacă tot suntem la capitolul ăsta. O recomandare către agenții. De fapt, o rugăminte: vă rog eu să comunicați clientului cât îl costă campania cu bloggeri, mă refer aici la costul fiecărui blogger în parte, nu și la costurile voastre de administrare a campaniei, de creație, de strategie, de alea, alea. Și vă rog asta pentru că – again, am pățit-o – mă intersectez cu clienți care zic ”a fost ok campania aia de 15.000 de E”. Dar când află că, de fapt, la bloggeri au ajuns doar puțin peste 5.000, reacția este așa ”apoi de 5.000 de E a ieșit excelent!”. Trag nădejde că m-am făcut înțeles, nu insist.

Spor la lucruri și termene de plată cât mai scurte!

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Interviu cu Cătălin Secoșan, antreprenor intern în cadrul CGS România. Dap, antreprenor intern…

Vă vreau în echipa lui chinezu pentru Happy Moves! Fac cinste cu pizza și Coca-Cola :D

Un comentariu

  1. duminică, 28 iunie 2015, 19:29

    Foarte trista situatia si faptul ca ajungeti in astfel de situatii jenante. Sper sa se rezolve lucrurile de acum inainte si sa reusiti sa obtineti ce aveti de drept.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *