Suntem la un seminar pe tema siguranţei rutiere, organizat de GRPS România, la invitaţia simpaticilor de la Michelin (apropo, io zic să veniţi cu noi în tabăra faină pe care o pregătim) :D Alături de mine sunt bloggerii Dana Pătrănoiu, Irina Bărăgoi (nu dau link pentru că acum îşi face transferul blogului) şi Ciprian Stoian. Stau cuminţi şi ascultă. Sau se prefac foarte bine că sunt atenţi :))

Ioana Avădani este moderatorul evenimentului, o alegere bună a organizatorilor. Ne-a întrebat pe toţi ce credem că este siguranţa rutieră. Eu am zis că este ca un cocomârţ, adică toată lumea îşi dă cu părerea ce este, dar extrem de puţini ştiu cu adevărat ce este. Ioana mi-a răspuns că nu este de acord cu mine şi că ea crede că siguranţa rutieră este o cocomârlă, nu un cocomârţ. Adjudecat :D

Un domn de la GRPS România (nu i-am reţinut numele, dar promit că revin şi îl scriu) Radu Dinescu, ne spune câteva date, care ne lovesc dur în freză….

– în fiecare an în lume avem 1 milion de morţi pe an şi 50 de milioane de răniţi în accidentele rutiere
– dacă se continuă trendul acestea, în 2030 accidentele rutiere vor fi pe locul 5 în topul cauzelor de  deces la nivel mondial
– în România, echivalentul accidentelor rutiere în termeni de aviaţie ar înseamna că la fiecare două săptămâni se prăbuşeşte un avion de 100 de locuri
– practic, la noi se înregistrează un deces la fiecare patru ore…
-factorul uman este principalul cauzator al accidentelor (aproape 90% din cauze), deci este mare nevoie de educaţie

Kathleen Elsig, regional manager Europe ands Central Asia Global Road Safety Partnership ne vorbeşte despre accidentele rutiere ca dezastru umanitar. La modul propriu. Ia să vedem ce şi cum…

– cutremurul din Haiti din 2012 a ucis 250.000 de persoane. Accidentele rutiere omoară în fiecare an de 4 ori mai multă lume…
– 3000 de oameni mor în fiecare zi în lume din cauza accidentelor rutiere
– accidentele rutiere sunt pe locul 1 la cauza morţii pentru tinerii între 14-18 ani şi pe locul doi pentru copiii până la 9 ani…
– 514 miliadere dolari pe an pierderi din cauza accidentelor rutiere
– România pierde cam 4,1 miliarde de dolari (estimare Banca Mondială la nivel de 2008)
– accidentele rutiere sunt predictibile şi previzibile (se referă la faptul că ştim din ce cauză se întâmplă şi că putem lucra pe zona asta)
– pentru prevenire SIDA se alocă 2 miliarde de dolari pe ani la nivel mondial. Pentru prevenirea accidentelor rutiere se alocă doar 13 milioane de dolari.
– România stă confortabil pe penultimul loc în Europa la morţii din accidente rutiere. În sensul rău, desigur… Malta e pe ultimul loc.
– din punct de vedere al progresului în prevenţia de accidente rutiere, România stă catastrofal, este ultima. Căci toate celelalte ţări înregistrează progrese. Noi nu…
– între 2001-2012 au murit 27.737 în România din cauza accidentelor rutiere şi 77.709 au suferit răni serioase
– Organizaţia Mondială pentru Sănătate spune că pentru fiecare victimă în urma unui accident rutier suferă 70 de persoane din acea comunitate. Asta înseamnă că la noi în ultimii 11 ani au fost afectate 2 milioane de români…
– „Dacă ar fi un război în România şi ar muri 27.ooo de români, cine ar fi responsabili pentru asta?”, întreabă Kathleen. Nu avem ce să îi răspundem…-

Costin Tătuc, de la Inspectoratul General al Poliţiei Române – Direcţia Rutieră, abordează bine subiectul. Adică ne ia basic: ce înseamnă din punct de vedere legal un accident rutier, care sunt cauzele, clasificările accidentelor rutiere. Hai că poate fac rost de prezentarea lui şi o să o pun aici să o vedeţi, pentru că e o resursă utilă

-2008 a fost anul de vârf în ceea ce priveşte accidentele rutiere. Explicaţii: boom economic, lumea circula mult, se refăceau şoselele şi lumea se enerva şi călca pedala.
– din 2009 suntem pe scădere continuă. Doar că avem enorm de mult de unde să scădem…
– în primele 9 luni din 2012 s-a păstrat acest trend descendent
– anul trecut s-au aplicat aproape 3 milioane de şoferi în România

Factorii de risc enumeraţi de domnul Tătuc am zis să vi-i dau cu liniuţă, căci sunt foarte importanţi:
– creşterea continuă a parcului auto
–  formalismul obţinerii permisului auto (un altfel de a spune că e o mare mizerie în România faza asta)
– dezvoltarea fenomenului velo/moto („mopedul este o jucărie foarte periculoasă”)
– infrastructură rutieră subdimensionată
– carenţa în educaţia rutieră a tuturor categoriilor de participanţi la trafic
– scăderea forţei coercitive a sancţiunilor contravenţionale

Caracteristicile comportamentelor riscante:
– supraevaluarea propriei experienţe în trafic (faza cu Gigi duru la volan care se crede Hakinen)
– subestimarea alcoolului şi vitezei („lasă, măh, că io nici nu simt 4 beri” şi „aveam doar 140 pe oră, ce naiba…”)
– concepţii eronate despre cum se comportă maşina (dacă aţi şti cum te scutură maşina care se ciocneşte la doar 20 km pe oră…)
– supraaprecierea capacităţii de anticipare a modificării circumstanţelor de trafic
– incapacitatea corelării dintre ce este în trafic şi cum conduci  („sunt Florin Salam al şoselei, mama m-a făcut pilot de raliu!”)

Bună vorba asta cu „accidentul o să apară în kilometrul următor, nu în cei pe care i-ai făcut deja„.

Ortansa Munteanu, Consiliul Interministerial pentru Siguranţă Rutieră, ne povesteşte despre Strategia Naţională pentru Siguranţă Rutieră. Care este încă în lucru, fireşte. Există 7 obiective strategice europene, ni se spune, pe structura cărora au apărut obiectivele naţionale. Acestea sunt:

– întărirea şi coordonarea instituţională
– factorul uman în siguranţa rutieră
– formarea
– înăsprirea condiţiilor pentru obşţinerea permisiului
-impunerea legii
– şi altele, tot aşa, care nu ne spun nimic în termeni de ăştia generali, aşa că nu mă mai chinui să le scriu.

Aflăm că în Consiliul acesta sunt vreo 15 instituţii, structuri şi asociaţii. De unde înţelegem, dacă îmi permiteţi, de ce încă „se lucrează” la Strategia asta. „Aş vrea să rămâneţi cu ideea că în România, chiar dacă oamenii nu cunosc, instituţiile îşi fac treaba„, ni se spune. Deci cum? Păi de ce nu cunoaştem? Noi suntem de vină?

O doamnă de la Ministerul Educaţiei (nu s-a prezentat, iar eu nu o întreb cum o cheamă Rodica Cherciu) începe prin ne spune că „de multe ori media nu ne oferă cele mai adecvate comportamente, căci există nevoia de rating”. No bun, după cearta asta, ia să vedem ce aflăm pe tema siguranţei rutiere. Zice că educaţia rutieră nu este un obiect de studiu teoretic, de aia nu are o oră specială în şcolile din România. Competenţa rutieră înseamnă că ştiu regulile de circulaţi, autocunoaştere şi gestionarea procesului de luare a deciziei în trafic.

Ministerul a accesat un program european pentru combaterea vătămării copiiilor şi a făcut un DVD pentru profesori pe tema educaţiei rutiere şi unul pentru elevi, cu accent pe autocunoaştere. Sună bine, dar ar trebui să vedem filmele alea ca să ne lămurim ce şi cum.

„Este mult mai important să scoţi copilul în stradă să vadă că există şi TIR, şi maşină mică şi bicicletă şi că sunt de dimensiuni diferite, nu cum văd ei la televizor sau în cărţi”. No comment.

Iarăşi ceartă presa :)) Doamna are dreptate în ce zice despre presă, dar parcă nu aia e ideea. Adică mai bine ne spune ce fac ei şi ce îşi propun să facă decât să ne spună că presa e de cacao în România. Ştim şi noi asta şi zău dacă pe ziarişti îi impresionează o asemenea mustrare şi categoric nu o să schimbe nimic. Din păcate.

Un domn din sală pune întrebarea „Ok, educaţie rutieră, dar pe banii cui?„. Asta apropo de faptul că presa bagă ştiri despre accidente rutiere. Are o teorie cum că presa este business, aşa că de aia dau ştiri cu „accidente care contează”, adică alea care fac afişări pe net şi care vând ziarele (cât tiraj mai au). Au luat cuvântul şi alţi jurnalişti care spun că presă educă tocmai pentru că prezintă astfel de ştiri şi apelează la emoţionalul oamenilor, care contează atunci când trebuie să înveţe. Adică îi sperie, deci îi educă.

Faină asta spusă de comisarul Tătuc: „În Bucureşti, când plouă, omul nu îşi ia umbrela, îşi ia maşina” :))

Robert Staba, AMZS Slovenia, ne arată un studiu de caz din Slovenia despre cum s-a implicat media de acolo să promoveze conceptul de siguranţă rutieră. Foarte simpatic gagiul, ne-afăcut să zâmbim încă de la primele cuvinte. Cică Slovenia are 580 de km de autostrad din 38.000 de km de drumuri, 1,2 milioane de maşini la 1,1 milioane de oameni :))

– Slovenia era în 2007 cu un loc înaintea României la numărul de morţi la 1 milion de oameni. De la coadă, fireşte.
– ne povesteşte cum, în 2007, când lucra la minister pe tema siguranţei rutiere, fiica sa a fost victima unui accident de maşină, moment în care s-a schimbat total în modul în care se raporta la conceptul de siguranţă rutieră.  A fost şocat să vadă că există atâta indiferenţă şi şi-a dat demisia de la minister
– a început o activitate de convingere a jurnaliştilor că trebuie să se implice în promovarea acestui concept
– abordarea lor a fost să „traducă” cifrele seci, statistice ale accidentelor şi au folosit imaginea decedaţilor în campanii de asocierea a numelor unor persoane reale cu cifrele seci
– dacă reuşeşti să creezi îndeajuns de mare presiune pe autorităţi (prin presa, social media, întâlniri directe), acestea vor reacţiona şi vor face o schimbare
– ne povesteşte despre un conflict pe care l-a avut cu ministrul de Interne. Faza clasică şi de pe la noi cu ameninţări că o să oprească robinetul publicităţii de la stat pentru ziarele care îl susţin şi alte căcaturi de astea. În cele din urmă, după ce a pus-o să vorbească (pentru că era o ministresă) cu părinţii victimelor, ea a început să plângă şi a promis schimbarea legii.
– „trebuie să înţelegem că un accident rutier este un dezastru personal pentru cei implicaţi în el„, nu este vorba doar despre statistici – un excelent sfat pe care Robert îl dă jurnaliştilor prezenţi.
– între 2007 şi 2010, Slovenia a plecat de la penultima poziţie în Europa şi a ajuns pe locul 7 în Europa. No comment.

Victor Olsavsky, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ne vorbeşte despre siguranţa rutieră ca o componentă a sănătăţii publice. Începe „recitând” cam ce zice  un doctor în faţa camerelor de televiziune, un limbaj de ăla de nu înţelege nimeni nimic şi de fapt victima are piciorul luxat :)) Dar ne spune şi o poveste când a fost martor la un accident rutier cu victime, undeva pe serpentinele de pe Gutin. Ocazie cu care aflu că Victor este maramureşean de-al meu :)

– spune că accidentul rutier este una din formele violenţei, recunoscute oficial, deci este o problemă majoră de sănătate publică.
– accidentele rutiere reprezintă cauza principală de deces la grupele de vârstă între 5-29 ani
– reuşim să prevenim boli la copii, dar nu putem preveni accidentele rutiere…
– în Europa, 23% din toate traumatismele sunt cauzate de accidente rutiere…
– deşi per total accidentele rutiere scad în România de la an la an, de câţiva ani încoace cresc accidentele pe categoria de vârstă 15-24 de ani
– ne prezintă chestii mai complicate, grafice. Interesante, dar mi-e greu să vi le povestesc :)

Mihail Voicescu, Crucea Roşie România, ne spune despre acordarea primului ajutor. Cred că puteţi accesa ce am scris aici pe tema asta, pentru că acolo găsiţi, cu toate linkurile de acolo, informaţiile de care aveţi nevoie. Vă recomand din suflet să citiţi şi, dacă se poate, să asistaţi la un curs de prim ajutor.

Epsică Chiru, director general adjunct Apa Nova Bucureşti (foto stânga). Sunt chiar curios cum o să se lege ce fac ei de partea de siguranţă rutieră. Aaaaa, stai că el dă microfonul lui Andrei Hoştiuc, director securitate şi sănătate în muncă la comapania cu pricina (foto dreapta).

Hai că m-am prins: este vorba despre flota companiei de 665 maşini (din care 349 autoutilitare), care parcurg vreo 550.000 km pe lună. Plus faptul că atunci când execută lucrări de intervenţie afectează traficul. Cica media vechimii parcului lor auto este de 5 ani. Nu îmi dau seama dacă e mult sau puţin în industria asta. Cică se cheltuie 150.000 de euro pe am pentru semnalizarea lucrărilor la reţele.

Ne arată cum semnalizează lucrările. Nu ştiu ce să zic, dar ce ne arată ei în poze noi nu am văzut niciodată în Bucureşti :)) În 2011, din Bucureşti au fost furate 2500 de capace de canal dintr-un total de 90.000.

Irina Drăgan, PR manager Michelin România, vorbeşte despre… anvelope :)) Râdem şi glumim, dar chiar ar trebui să repetăm mereu şi mereu cât de importante sunt anvelopele bune pentru siguranţa rutieră. În 1900, Michelin a făcut prima campanie de siguranţă rutieră, prin care arăta şoferilor care sunt cele mai bune rute.

Cam asta a fost. Seminarul nu s-a terminat, dar eu am avut bugetat timp pentru el doar până la 17.00. Aşa că vă pup şi sper că v-am fost de folos cât de cât cu ce am prestat acilea :)