Later edit: Musiu Olivian a filmmat, cum spuneam, întreaga tărăşenie, după cum puteţi vedea mai jos, să-i trăiască năravul! :D Şi a făcut şi nişte poze corespunzătoare.
——————
Da, ştiu, unii dintre voi sunteţi surprinşi, pentru că nu aţi văzut de muuuuuultă vreme un live blogging acilea la mine. Dar astăzi mi-am luat mouseul în dinţi, cum ar veni. Căci sunt la Tech Intelligence Conference by Revista Biz, de unde vă voi transmite live ce se întâmplă. Mă rog, ce înţeleg eu că se întâmplă, având în vedere că la chestii de astea tehnice sunt un mic bibănel, simpatic dar cam pe lângă :D
Am decis să execut acest live blogging din următoarele motive mari şi late:
1. Dacă nu scriu acum, în timp ce se întâmplă isprava, nu o să mai scriu. Pentru că – aşa mi-am aşternut io viaţa profesională zilele astea – nu o să mai am timp de mare lucru după ce plec de aici.
2. Ar fi păcat să nu vă informez despre chestiunile interesante care irump (ah, ce verb am pleznit :D) aici, căci mare onoare îmi faceţi că mă citiţi, aşa că mă încumet să vă mulţumesc şi pe această cale :)
3. Parcă îmi era dor de un exerciţiu de ăsta de live blogging. Care nu e aşa de uşor pe cât pare. Căci trebuie să fii atent şi la ce se discută, dar şi la cum îţi bobinează mâinile pe tastă. Iar unii speakeri sunt ca la sprint, abia te ţii după ei!
4. Îmi sunt atât de simpatici tovarăşii de la Revista Biz încât ce fac astăzi aici este şi un gest de firească apreciere pentru această ispravă şi pentru toate cele pe care le-au făcut şi pe care le vor face, respect!
Cum am ajuns primul, mi-am ales primul scaun la prima masă chiar din faţa scenei. Căci nu sunt de nici o culoare genul de timid care se pune în ultimul scaun de pe ultimul rând, mă înţelegeţi. Cu excepţia notabilă prin firescul ei când pe ultimul rând ia loc galeria, moment în care simt imperios nevoia să fac parte şi eu din peluza care îmi place atât de mult… Le-am acordat imensa onoare :D de a sta alături de mine la această masă următorilor: Maria Isopescu, Anca Duma, Cristian Florea, Cristian Nicolau.
Zice de relaţia many to one (14 în faţa televizorului, gen) care se transformă în second screen experience. Evident că televizorul se schimbă la greu (după mintea mea devine un telefon mai mare şi cu telecomandă) şi începe să se „pupe” cu alte gadgeturi şi deviceuri. Ne dă şi un exemplu cu tricorderul din Star Trek şi face o paralelă cu din ce în ce mai deşteptele noastre telefoane şi, dacă îmi permiteţi, alte scule. Ce învechit pare acum tricorderul ăla la care ne uitam cu gura căscată… :))
Începe să ne dea exemple despre relaţia one to one. Adică io şi telefonul, aşa cum suntem toţi, precum nişte zombi de sorginte modernă :D Faina faza cu interface feedback, ne dă exemplu de un simulator de shooter care te împuşcă înapoi dacă tragi în el şi cam doare :))
Ajunge, firesc şi corect, la concluzia că suntem în stadiul one to many. Adică io, acel one, trebuie să mă uit în 13243 ecrane (fostele televizoare, cum ar veni) şi trebuie să le gestionez pe toate, nu că aş avea de ales sau ceva. Nebunia vremurilor moderne, cum ar veni…
Ne spune despre conectivitate, the mother of all fathers, cum ar veni, în vremurile noastre. Mi-a plăcut faza cu „everything that can be connected will be connected„. Cică în 2020 o să avem vreo 50 miliarde de deviceuri interconectate. Ne dă tot felul de exemple de lucruri comune (o furculiţă, o cană) care sunt cu jdemii de senzori care transmit jdemii de informaţii către nuş câte softuri. Nu îmi cereţi chestiuni tehnice, lăsaţi-mă să vă spun doar ce înţeleg io, hai merci, sunteţi simpatici :))
Fail Fast Aproach. Bună asta. Cică este pe stilul să create a prototype on a gut feeling. Pe stilul meu :)) Decât să stai 3 secole să te gândeşti ce ai de făcut, mai bine faci repede ceva mai mititel şi, chiar dacă greşeşti, măcar îţi dai seama cât e ceasul. E bine, zice, să foloseşti LEGO-based Design Process. Adică, precum copiii, ai o viziune că vrei să construieşti ceva, te apuci şi pui piesele alea cap la cap, iese ce iese, după care iei doar părţile care au fost bune din ce ţi-a ieşit şi construieşti ceva mai bun data viitoare.
Ah, a început cu chestiile tehnice. Mă iertaţi, dar în afară de faptul că Wolter transmite foarte bine mesajele, io nu înţeleg mare lucru :)) Chesti faine, cred, căci lumea ascultă cu mare atenţie, dar io în afară de API mă cam pierd alea pe acolo :D
Foarte mişto demonstraţia de recunoaştere de gesturi :)) Nu are rost să vă descriu cum a fost, căci ar fi foarte greu. Dar văd că filmează toată tărăşenia musiu Olivian, aşa că o să cer de la el filmul când l-o avea gată, căci e chiar mişto. Aşa, ca idee, ne-a arătat o combinaţie de gesturi şi cuvinte prin care comanda unor mogâldeţe de pe ecran ce să facă. Parcă aş vrea şi eu tehnologia asta ca să ordon berii să intre în frigider şi să se toarne singură în halbă… =))
Încheie în mare stil cu clipul de mai jos, care sintetizează, după mintea mea creaţă, cam ce înţelege multă lume din ce fac geniile astea tehnice ca să ne ajute să trecem mai uşor prin viaţă :D
O treime din telefoanele vândute au fost smartphone, dar care au „bifat” jumătate din valoare totală a vântărilor. S-au vândut până acum la noi vreo 3.000 de phablets (combinaţia aia între tabletă şi telefon).
Piaţa tabletelor din România este una… extremă. Adică ori se vând alea scumpe rău, ori se vând alea ieftine rău. Calea de mijloc, aşa cum se întâmplă în atâtea alte domenii la noi, este necunoscută de musiu cumpărătorul român… O particularitate a posesorilor de tablete din România este că tableta este mai degrabă un device static, care nu prea este scoasă din casă şi care foloseşte doar wi-fi ca să bobineze.
Ne vorbeşte despre conceptul de Youtility care ar fi cam aşa: „is marketing so useful, people would pay for it„.
Am ajuns la wearables şi ne dă exemplul ei favorit: social media dress. Adică o rochie făcută din leduri care se aprind şi clipocesc în funcţie de activitate din social media :)) Bun exemplu, parcă mă văd îmbrăcat cu aia şi strălucind ca o divă apoplexică!
Bring Your Own Device. Adică – pe şleau – lucrează pe scula ta inclusiv la serviciu, un trend din ce în ce mai mult ncurajat de angajatori, pentru că asigură şi continuitatea muncii dar şi o personalizare a activităţii. Asta teoretic, dacă mă întrebaţi pe mine. Căci practic s-ar putea să dea masiv cu virgulă.
Încheie cu un citat din William Gibson: „The future is here. Its not jus widely distributed yet„.
—————————–
Reach de aproape 15.000 persoane. Puteai să joci jocul în nişte magazine, de aia, adică nu era online. Iar 15.000 în condiţiile astea este ceva… Interesantă rata de conversie în vânzări, adică vreo 11% din cei care au jucat au şi cumpărat Orbit.
Apoi aplicaţia a fost replicată pe facebook. Premii zilnice: tricouri branduite. Premiile săptămânale: mp 3players şi Orbit pentru toată viaţa sau ceva. Rezultate: 144% obiectiv like page şi 157% obiectiv app instals.
Mişto campania, chiar mişto. Faină faza cu prezentarea întregii echipe care a lucrat la campanie, cu nume şi funcţii şi tot.
—————————
Este foarte, foarte emoţionat. Aşa cea nu am mai văzut de multă vreme :)) Dar tocmai de aceea simpatic. Noroc că a ajuns în prezentare la un film (cel de mai jos), la care ne uităm, iar el poate să îşi tragă sufletul.
Încheie cu „the new distribution networking for the content is sitting right here in this room„. Io am înţeles aşa: power to the 2.0 people! :))
Avem o pauză de cafea. Aşa că, fireşte, mă duc să bag o cafea. Staţi pe aproape, căci vin şi cu un top al brandurilor tech. Unul pe care io l-a văzut, căci nu degeaba m-am trezit la ore de alea ca să ajung aici, dar pe care nu vi-l spun încă, desigur :D
Cică mai nou noutatea şi performanţa se măsoară cu „trebuie să fie smart„. Wise words, indeed, smart words :D Cuvântul ăsta smart începe să se extindă şi la alte categorii, nu rămâne doar la zona de tech. Dă exemplu ceva meniu smart de la KFC.
Una din concluziile studiului este că tehnologia nu mai este doar pentru specialişti, doar 5% din cei intervievaţi au declarat un interes scăzut pentru tehnologie. Bine că nu m-au întrebat şi pe mine, că ridicam procentajul ăla… :))
Vedem din ce în ce mai mult trendul do it yourself. Adică, mai pe româneşte, „lasă, bre, că ştiu io pe ce butoane să apăs„. Ceea ce, fireşte, dă cu virgulă. De unde colcluzia că este nevoie şi de educaţie pe partea asta de tech for the people, cum ar veni.
Încep să prindă din ce în ce mai mult teren private labels în tech. Din câte înţeleg bate înspre brandurile alea mai mici şi mai din liga mică, dar care sunt ieftine şi lumea pe la noi merge foarte mult pe preţ, nu neapărat pe value for money.
Se înregistrarea o translatare a valorilor unui brand de la o categorie de produs la alta. Adică, dacă mi-a plăcut televizorul Samsuung, atunci când mă gândesc să îmi iau un lap top, Samsung intră pe lista scurtă de opţiuni lejer.
Studiu despre care ne raportează a fost făcut pe 300 de intervievaţi. Zice despre metodologie, hai să nu vă dau detalii, căci este un fel de păsărească, parol :)) Spre deosebire de anul trecut, acum topul a fost extins şi înspre zona de platforme de social media şi softuri. Faţă de anul trecut sunt 11 noi intrări în top tocmai datorită introducerii fazei cu social media, să trăiască.
În studiu există patru zone: mărci aspiraţionale (iubite, dar nu folosite), mărci puternice (folosite şi iubite), mărci emergente şi mărci pragmatice (oferă produse de calitate, dar mai puţin iubite).
Lenovo, Huawei, Asus şi HP – cele mai spectaculoase creşteri. Samsung rupe topul la mărci puternice, HP şi Nokia au trecut de la marcă pragmatică la una puternică. Nu există nici o marcă aspiraţională! No poftim, care-i faza! Facebook şi Google sunt şefi pe partea de „online”, iar Microsoft şi Adobe pe partea de „soft”.
Iată topul, cu poză, după care o să vină şi comunicatul oficial.
Mihaela Stanoiu, Marketing Manager Romania & Bulgaria Samsung. Urcă pe scenă să culeagă laurii în numele brandului :) Zice că acest loc I înseamnă că oamenii au apreciat faptul că Samsung a reuşit să le îmbunătăţească viaţa. Ne spune despre un studiu făcut de Samsung la nivel mondial: oamenii nu îşi doresc tehnologii complexe, ci tehnologii care să îi ajute. Dap, io fac parte categoric din cei care au spus asta. Căci, zău, o sculă care să îmi arate secretul materiei negre nu mă pasionează prea tare, dar una care să mă ajute să aduc pâinea pe masă şi berea lângă, da :D
Dan Bulucea, Country Manager, Google Romania. Cum ştim că se face trecerea de la o generaţia la alta: când se trece de la „nice to have” la „must have”. Acum nu se mai spune „mobile”, ci „multiscreen”. Vorbeşte şi despre acuzele la adresa Google legate de protecţia datelor personale. Nu o zice direct, dar sugerează ceea ce io spun direct: este atâta teorie conspiraţionistă pe faza asta de m-am plictisit decisiv. Aş putea scrie o postare cât China despre aşa ceva dacă nu m-ar plictisi atât de tare. Are dreptate Dan când o zice pe aia cu geolocaţia. Adică nu ne place să ne dăm datele personale, dar ne place de foioioioi să folosim GPSul ca să ne aducă şi să ne ducă. GPSul foloseşte, fireşte, date personale, dar asta nu ne dranjează, pentru că ne foloseşte. Ipocrizie, numele tău este al nostru, de fapt :D
Eu nu prea am stat de vorbă cu musiu Dan, dar îmi place cum pune problema şi l-aş scoate la vreo două beri ca să ne contrăm amical şi reciproc avantajos, desigur :D
Cam asta a fost, stimabililor. Nu o să o bag pe aia cu „sper că v-a plăcut ce am făcut aici„, căci ştiu că aşa este :)) Vă pupez corespunzător
Şi poza „oficială” cu topul, cum ar veni.
5 thoughts on “Live blogging de la Tech Intelligence Conference”
lovely live blogging :).
cred ca nu intelegeam nimic daca l-as fi ascultat. dar ai scris foarte misto. ca intotdeauna!
E bine dacă ai înţeles ceva din faptul că eu nu am înţeles foarte mult :))
Nu prea mă miră faptul că Samsung este peste Apple, dar ca și calitate, prefer Apple.
Si eu prefer Apple, dar numai pentru ca am iPhone :)) Am vazut o gramada de tovarasi iphonisti care au tradat cauza din cauza Samsung 3… Io inca nu m-am jucat cu unul de ala, caci nu vreau sa fiu tentat… :))
preferatele mele… nokia, fujitsu si blackberryy……