07.12.2016

Această postare nu are nevoie de titlu

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Închide ochii şi începe să plângă. Nu s-a mai putut abţine, s-ar fi sufocat dacă nu dădea drumul lacrimilor care parcă stăteau în sufletul ei de mult prea multă vreme, nerostite, nestrigate, neplânse.

Nici nu ştie de ce plânge. Poate pentru că şi-l aduce aminte pe nea Florin, cel care a murit, săracu, luna trecută şi pe la care nu a mai trecut de ani de zile, deşi i-a tot promis că o va face. Nea Florin, cel care a avut atâta răbdare cu ea, cel care i-a arătat cum trebuie să facă primii paşi şi să îi facă bine, cel care i-a spus mereu şi mereu „draga moşului, în viaţă nu contează doar să câştigi, ci contează cum câştigi şi cine este lângă tine să se bucure împreună cu tine”. Da, pentru el plânge, şi pentru nea Florin plânge.

Sau poate plânge pentru mama. Săraca mama… Cât de mult a tras ea ca să aibă fata de toate şi să îşi vadă de şcoală şi de – că aşa îi zicea mama – „cea mai frumoasă meserie din lume”. Pentru că mama a fost prima care i-a spus că aşa trebui să se uite la ce face, ca la o meserie, pe care să o iubească, să o respecte, să o cinstească în fiecare minut. Da, şi pentru mama plânge, multe lacrimi sunt pentru mama.

Tata, dragul de el… El cred că plânge acum mai tare. Pentru că are un suflet în care ar mai încăpea încă 100 de suflete. Pentru că el e cel care i-a spus mereu „prinţesa mea, să ştii că acum e greu doar ca să fie mai uşor mai încolo, hai, ridică-te, mergi înainte”. Şi de fiecare dată când era greu îşi aducea aminte de vorbele lui şi se ridica strângând din dinţi şi mergea mai departe. Da, şi pentru tata plânge. Din tot sufletul.

Dar poate cel mai tare plânge chiar pentru ea. Pentru că avea nevoie de aceste lacrimi. Avea nevoie să le dea drumul să curgă să, să spună lumii întregi că i-a fost foarte greu, că a muncit aşa cum nu credea că va munci vreodată, că drumul până aici a fost unul în care fiecare suiş era doar partea cealaltă a unui coborâş şi invers. Simţea că fiecare lacrimă este câte un salut şi o mulţumire pentru toţi cei care au ajuta-o să ajungă aici.

Deschide ochii. Printre lacrimi vede tricolorul României sus, cel mai sus şi zeci de mii de oameni în tribună aplaudând în picioare. Îşi simte medalia de la gât arzând şi ştie că nu va uita acest foc al sufletului niciodată…

Notă: Această postare face parte din provocarea pe care v-am lansat-o, aceea de a pune bloggerii pe steagul cu care voi pleca la Jocurile Olimpice de la Londra, în calitate de ambasador Gerovital.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Un iPad, un iPod şi un ebook reader pentru 3 bloggeri

Companii cu care nu o să lucrez niciodată. Niciodată?

5 comentarii

  1. luni, 6 august 2012, 11:34

    Ce frumooos…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. daniel c.
    luni, 6 august 2012, 12:24

    http://danielcarpo.com/2012/08/06/hai-romania/

    pentru ca vreau sa ajungem acolo!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. luni, 6 august 2012, 13:22

    Sunt putini care stiu ce inseamna emotiile de pe podium si sa simta ca s-au meritat acele eforturi extreme la antrenamente. S-a meritat sa fie departe de cei dragi, s-a meritat sa asculte orbeste de antrenori, chiar daca cateodata simtea ca exagereaza.
    Suntem putini care stim cum dupa un adevarat antrenament nu mai ai forta sa ajungi sub dus, sau sa te mai schimbi, ramai pe bancuta de lemn intins si inghiti in sec. Nu mai vorbesc de intinderile musculare sau cele ale tendoanelor. Sunt multe de spus inainte sa ajungi acolo sus.
    Felicitari pt toti sportivii !!!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. marți, 7 august 2012, 09:44

    Foarte frumos! Felicitari! Daca asa simti, asa si scrii. Spor!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. marți, 7 august 2012, 11:04

    […] postat un text (foarte frumos, de altfel, dacă îmi permiteţi lauda de sine) şi pe blog, dar şi pe pagina de facebook, pe care chiar am activat-o cu această ocazie. Pentru că eu […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *