Unii dintre voi ştiţi că rostirea din titlu îmi aparţine şi că o zic de fiecare dată când am ocazia. Şi pentru că, fireşte, aşa mă dau deştept (iar unii în astă lume au nevoie de astfel de deşteptăciuni ca să poată sta de vorbă cum trebe cu tine #dacăînţelegicevreausăzic), dar şi pentru că exact asta este realitatea: prea multe discuţii despre „cum să facem” şi prea puţin „să facem”.
Nu sunt un pesimist, ba chiar dimpotrivă, dacă mă poate cineva acuza de ceva (şi chiar o fac mulţi, chiar la greu) este că sunt de un optimism intransigent. Doar că nu ştiu cine v-a băgat în cap că a fi optimist se bate în sabii energic ascuţite cu a fi realist. Nu există nici o contradicţie între cei doi termeni, ba chiar aş spune că se completează splendid, întru slava rezultatelor pe care poţi să pui mânca #cumarveni. Căci a fi optimist în viaţă înseamnă, după umila mea părere, să vrei să faci ceva, iar a fi realist înseamnă să ştii cum trebuie făcut. O potenţare reciprocă de mare angajament, dacă îmi permiteţi.
La multe din evenimentele la care am avut plăcerea (sau nu) să particip şi la care o să particip (sau nu) de acum înainte, echilibrul minunat al celor două noţiuni de mai sus este dislocat masiv. Căci se ia la pilă partea de realism până nu mai rămâne nimic. Aşa că optimisul rămas, în lipsa termenului de comparaţie, devine o aspiraţională de aia plictisitoare şi pe care o uităm imediat ce părăsim locul faptei. Not funny, desigur. De aceea nici nu mă mai duc la multe astfel de evenimente, le cam aleg. Căci, nu-i aşa, realist vorbind, optimismul meu are şi el limitele sale.
Hai să vă spun despre un eveniment (ba nu, un ditai evenimentocul) unde echilibrul celor două noţiuni este unul aproape perfect: Zilele Biz.
Ispravă organizată de una din cele mai optimiste reviste ever. Dar numai pentru că realismul echipei redacţionale este fulminant.
Ispravă supravegheată atent de incredibil de optimista Marta The Big Kahuna Uşurelu. Dar numai pentru că ea ştie că optimismul adevărat nu este altceva decât un realism crescut mare.
Ispravă la care o să vedem oameni care au făcut lucruri, realist vorbind, nu doar s-au gândit la ele cu optimism sperând că ceva, ceva o să se întâmple.
Dap, sunt mândru să scriu despre Zilele Biz. Sunt mândru că sunt prieten cu organizatorii. Oricât de realist ar suna asta.
3 thoughts on “Teoretic se poate, practic suntem la nivel teoretic”
Teoreticul este cel mai ușor de făcut, practica ne omoară. De multe ori știm să îi învățăm pe alți și nici noi nu suntem înstare să facem ce am vrea să facă alți. Tot ce voiţi să vă facă
vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. Multă sănătate
Din nou, iti multumesc pentru comentariile tale, care, în umila mea parere, sunt de multe ori mai sugestive decat ce am scris eu in postare :)
Teoria omoară practica, de multe ori. Aşa că, să nu mai tot comentăm ci să urăm succes echipei.