Slănină cu brânză de burduf cu roșii și cu ceapă. Și cu o pită de casă, proaspăt scoasă din cuptorul de lut. Ăla vechi, rămas de la bunici.

A mâncat cu poftă de zile mari. Cu o poftă de aia de ți se făcea poftă numai când te uitai la el.

După ce a terminat, s-a șters cu mâneca pe gură și a oftat mulțumit. Prietenii cu care era, știindu-l că mereu și mereu vede doar partea goală a paharului, și-au zis că l-au prins în offside acuma, văzându-l cât de satisfăcut era. Și l-au întrebat.

– Ei, ce mai ai acum de zis despre slănina asta?

La care el, cu un aer meditativ, zice.

– Bună. Dar cam grasă.

Și vin și te întreb din nou: cu ce te ajută să vezi mereu jumătatea plină a paharului?

Eu funcționez fix pe invers. Mă uit la un pahar și, dacă mai sunt câteva picături pe fundul lui, la alea mă uit. Pe alea le văd. Motivul este unul foarte egoist. Dar și eficient: doar pe alea le pot bea. Doar din picăturile alea, atâtea câte mai sunt, mă pot hidrata.

Bine, asta nu înseamnă că nu observ că restul paharului este gol. Că nu-s atât de aspirațional. Și conduc o mașină, nu călăresc un unicorn roz cu scufie violacee. Observ că, în afara acelor câteva picături de pe fundul său, paharul este gol. Doar că – și aici e șpilul pe care l-am învățat și îl aplic de niște ani buni – goliciunea paharului mă îndeamnă să îmi pun fundamentala întrebare: cum pot să îl umplu la loc?

Dar să te gândești cum să îl reumpli NUMAI după ce ai băut picăturile rămase. Nu de alta dar uneori chiar nu există soluții ca să umpli paharul. Sau nu le găsești tu. Se întâmplă. Și e păcat de picăturile alea să nu le bei cât încă mai sunt proaspete. Plus că hidratarea prin consumul lor te ajută să gândești mai bine. Îți cresc șansele să găsești variante să reumpli paharul. Mai ales dacă sunt picături de bere, desigur.

Nu cred că te ajută în viață să te uiți doar la jumătatea goală. A te uita doar la gol înseamnă că nu te uiți la plin. Că nu știu cum să o zic mai direct. Iar pașii firești, după creierii capului meu, sunt aceștia:

Pasul 1: te uiți la plin, te gândești cum să consumi lichidul acela cât mai eficient și – TERIBIL DE IMPORTANT – cum să îl bei obținând cât mai multă satisfactie.

Pasul 2: te uiți la paharul gol goluț și începi să te gândești la soluții ca să îl umpli din nou. Și cu ce să îl umpli. Că poate treci de la apă la bere. Sau de la bere la apă. La ce crezi că te-ar ajuta mai mult.

Eu așa funcționez. De ani buni de zile. Și este una din rețetele care mă ajută tare mult în viață. Ceea ce îți doresc și ție.

Aia zic

*Nu mai știu cine mi-a spus povestea asta cu slănina… Dar țin minte că eram la o partidă de pescuit.