Mi-au schimbat ai mei de la Kooperativa 2.0 cartea de vizită. O mică modificare, ai zice. Din co-founder și general manager în fondator și asociat. Dar numai mică nu este, adevăr îți spun eu ție…
Practic, ce au făcut ai mei este să îmi transmită, subtil ca barosul mângâind suav peștele de sticlă de pe macrameul de pe televizorul Diamant (da, atât de bătrân sunt, am avut de ăla…), că ieri eram pe prispa agenției, iar azi…
Așa e rostul în viață. Și în business. Să vină lupii tineri și să le explice lupilor bătrâni că castravetele este un fruct dicotiledonat. Și să monteze un bec mai puternic în holul care dă către ușa de ieșire, dacă înțelegi ce vreau să zic.
E greu pentru un lup bătrân să conducă haita tânără așa cum trebui. Așa cum haita are nevoie. La viteza cu care se mișcă acum totul. Și la forța de care ai nevoie ca să ții pasul. Cu tot.
Este greu să realizezi că a venit #acelmoment în care predarea de ștafetă este nu doar opțională, ci recomandabilă? Da, e greu. E complicat să înțelegi că ți-ai atins limita în anumite domenii? Da, teribil de complicat. Dar necesar. Absolut necesar.
Este, totuși, o condiție necesară, dar nu suficientă. Căci degeaba îți înțelegi limitările dacă nu ai cui să predai ștafeta. Așa, însă, combinația de fler managerial, intuiție și noroc pe care le-am pus la bătaie eu cu Vlad Dulea (asociatul meu de 10 ani și prietenul meu de vreo 12…) ne-au dat cu bingo: Cosmin Sipoș și Robert Nicolae Feraru sunt lupii tineri, asociați în Kooperativa 2.0, care nu doar că deja confirmă, dar care, cred cu tărie, că în câțiva ani vor fi mult mai buni decât am putut noi fi.
Suntem 40 de colegi la Kooperativa 2.0. Mă rog, 39 de colegi și un aproape pensionar. Le ei mă gândesc întotdeauna când am de luat o decizie. Ei sunt mereu și mereu pe primul plan. Și sunt și acum când, iată, la început de an, admit public și oficial, că încet-încet o să las din ce în ce mai mult hățurile celor doi lupi tineri. Pentru binele tuturor colegilor din agenție. Și pentru binele clienților.
Bine, asta nu înseamnă că vă pupă fratili vostru și aia e. Căci mai rămân în zonă. Și o să fiu lipit de Kooperativa 2.0 mereu. Doar că la nivel managerial o să fiu mai mult în board, ca să îi zic așa. Și o să mă uit cu mândrie maximă la cum o să crească agenția în următorii ani cu cei doi lupi tineri in charge. Cred cu tărie în asta.
Aia zic :)
1 thought on “Exemplu de #acelmoment când să te retragi un pic…”
Bravo! Felicitări!
Deci asta înseamnă că nu te superi pe mine dacă îți mai zic că ești bătrân, nu? :)
Hai cu berile alea! Musai trebuie să mai lingem și noi una-două că imediat se fac 10 ani…
Îmbătrânim, trece viața… eu mă simt bătrân de multe ori la 35 imediat, darămite tu care ești aproape de o seamă cu Burebista :D
Te salut